Rinosinuzitele

Rolul PH-ului in medicina

2008-05-22T06:27:00.000-07:00

PH-ul urinei
PH-ul sanguin

1.PH-ul urinei

Examenul urinei este o parte importanta din examenul general al oricarui pacient. Analiza urinei este o parte integranta a diagnosticului la bolnavii din toate disciplinele medicinei, fiind o sursa de informatii care poate fi obtinuta rapid si usor . Pentru un regim mixt obisnuit urina din 24 de ore are reactie usor acida . Aceasta este exprimata prin pH, valorile variind intre 5 si 7. In conditiile fiziologice, pH-ul urinar variaza in functie de alimentatie .Un regim alimentar bogat in proteine scade pH-ul urinar fiind cuprins intre 5,2 si 5,3 , in timp ce intr-un regim exclusiv vegetarian, urina este alcalina , cu pH cuprins intre 7,0 si 7,5.

Valori scazute ale pH-ului urinar (urini acide ) se intalnesc in reumatismul poliarticular cronic, diabetul zaharat, insuficienta renala.
Valori crescute ale pH-ului urinar (urini alcaline) observam in varsaturi abundente si in infectii ale cailor urinare.

2.PH-ul sanguin

Analizele sangelui ne dau informatii importante si diverse asupra starii de sanatate a unei persoane (uneori anormalitatile apar in sange cu ani inainte de a se manifesta ca boala).Lichidele organismului au in general o reactie usor alcalina, astfel pH-ul sanguin arterial variaza intre 7,39-7,44; in sangele venos (in repaus) este cu 0,02 mai scazut decat cel arterial, considerandu-se pH-ul normal pentru sange venos pana la 7,35; in hematie este mai scazut decat cel plasmatic cu 0,08-0,14.La persoanele in varsta pH-ul sanguin e mai apropiat de limita inferioara (sangele devine mai acid), iar la copii e mai crescut, ceea ce favorizeaza fenomenele de crestere.PH-ul e scazut dimineata, pentru ca excitabilitatea centrilor respiratori scade in cursul noptii si se acumuleaza dioxid de carbon. El scade deasemenea in efortul fizic, prin formarea unui exces de acid lactic, precum si in cursul digestiei intestinale. Creste in timpul digestiei gastrice datorita pierderii de H+ prin sucul gastric.Devierile pH-ului in afara limitelor amintite produc tulburari grave si chiar moartea. Limita inferioara compatibila cu viata este 6,8 iar cea superioara 7,8.Echilibrul ionilor de H este agresionat in mod normal de aportul sau producerea de alcaline si acizi. Agresiunea alcalina consta in aportul de radicali bazici continuti in alimente (mai ales in legume, fructe) sau in urma reabsorbtiei unora dintre secretiile digestive alcaline.Agresiunea acida este mult mai importanta si provine din alimentatie (proteine, glucide, lipide). Pana in prezent a fost descrisa o tripla sursa de H+:-arderea incompleta a unei parti de lipide si glucide (in mod normal ele sunt arse pana la H2O si CO2, ambele eliminandu-se);-oxidarea aminoacizilor sulfurati proveniti din catabolizarea proteinelor, care da nastere la acid sulfuric transformat imediat in sulfati. Aceasta sursa de H+ sta la originea a 60-80% din acizii formati in organism;-oxidarea si hidroliza fosfoproteinelor care produc acid fosforic transformat apoi in fosfat.Constanta pH-ului sanguin , conditie homeostatica deosebit de importanta pentru procesele biologice, este mentinuta de sistemele tampon din sange . La acestea se adauga mecanisme diferite, care adapteaza functiile organismului la necesitatea de a elimina substantele acide sau bazice.

Sistemele-tampon

Prin sistem tampon se intelege existenta concomitenta in solutie a unui acid slab (putin disociabil) si a uneia dintre sarurile sale cu o baza tare ( puternic disociabila ) , ceea ce confera posibilitatea de a tampona un acid sau o baza puternica . Acidul puternic va reactiona cu cationul sarii sistemului tamponat luand nastere acidul slab care , disociind putin nu va modifica important pH-ul. O baza puternica va reactiona cu acidul slab formand sare si apa .

Mecanisme biologice de reglare a pH-ului

Mecanismul respirator-intervine in echilibrului acido -bazic prin cresterea sau sacderea eliminarii de CO2 si H2 O.
Mecanismul renal este cel care rezolva urmarile agresiunilor asupra balantei ionilor de H, deoarece sistemele -tampon corijeaza doar temporar dezechilibrele , iar mecnismul respirator nu poate face fata decat pana la un anumit nivel, ca mijloc de compensare.La mentinera echilibrului acido-bazic contribuie si alte organe.
Ficatul neutralizeaza ionii si transforma acidul lactic in glicogen..
Pielea elimina acizi (uric ,lactic ,etc.) , rol mai evident in transpiratia abundenta .
Tractul digestiv influenteaza echilibrul acido- bazic in functie de reactia secretiilor . In decursul digestiei gastrice se pierde acid sub forma de HCl, prin care se reduce aciditatea plasmei , iar in digestia intestinala prin secretia intestinala si pancreatica (cu un pH=8), pentru ca se pierd echivalenti alcalini sub forma de bicarbonat,se produce o scadere a pH-ului.

Dezechilibre acido-bazice

Acidoza : apare prin cresterea cantitatii de acizi (care poate fi metabolica sau respiratorie ) sau spolierea de baze, mecanisme care duc la scaderea pH-ului sub 7,35.
Alcoza: apare prin scaderea cantitatii de acizi sau acumularea de baze (care poate fi de asemenea metabolica sau respiratorie ), ceea ce duce la cresterea pH-ului peste 7,40.

Actiunea ph-ului in Organismul Uman

Respiratia
Cresterea concentratiei ionilor de hidrogen din sange accelereaza respiratia.Efectul se realizeaza prin chemoreceptorii vasculari, care sunt sensibili la variatiile concentratiei ionior de H din sange.Scaderea pH-ului sanguin duce la intensificarea respiratiei.Cresterea pH-ului inhiba functia respiratorie.In timpul efortului fizic se acumuleaza in sange o cantitate insemnata de cataboliti acizi(acid lactic, acid glumatic ect).

Saliva
Saliva mixta contine 99.3% apa si 0.7% reziduu uscat, format din 0.2% substante anorganice si 0.5% substante organice.Substantele organice sunt reprezentate prin mucina, globuina si fermenti.Substantele anorganice sunt reprezentate prin saruri de K, Na, Ca, Mg sub forma de bicarbonati si sulfati, tinuti in solutie prin reactia usor acida a salivei- pH 6.7-7.

Digestia gastrica
Actiunea chimica a stomacului asupra alimenteor se datoreaza prezentei sucului gastric, un lichid incolor, limpede, cu o reactie puternic acida pH 1-1.5vSucul gastric este format din 99% apa si 1% reziduu uscat, ce contine atat subst organice si anorganice. Dintre subst anorganice rolul cel mai important il are acidul clorhidric HCl.HCl creeaza conditii optime de pH pt activitatea sucului gastric.

Digestia intestinala
Actiunea chimica a intestinului subtire se realizeaza prin sucul pancreatic, intestinal si bila.Sucul pancreati contine bicarbonat de sodiu, de potasiu si clorura de sodiu care ii confera o reactie usor alcalina: pH 7.5-8.2.Sucul intestinal are in compozitie subst anorganice(Na+, Cl-, HCO3-, N+) care-i confera un pH usor alcalin :7-8.5. Sarurile anorganice din compozitia bilei (NaCl, NaHCO3) ii asigura un pH alcalin 7.7.

Rinichiul- stabilizator acido-bazic
Metode:

economisirea bazelor-Na prin eliminarea unor acizi slabi- acid carbonic,uric hipuric,betaoxibituric.
secretia de amoniac pt neutralizarea acizilor liberi care se elimina sub forma sarurilor de amoniu.
utilizarea sarurilor de fosfati ca sistem tampon. In urma unui efort fizic, cand reactia sangelui tinde sa scada, rinichii elimina fosfati acizi(NaH2PO4), iar cand pH-ul sanguin tinde spre alcalinitate accentuata, rinichii elimina fosfati dibazici -Na2HPO4.

Reactia urinii VS. alimentatie

Reactia urinii depinde de alimentatie:

- in urma unei alimentatii mixte, urina este usor acida cu un pH aproximativ 6 (extreme 4.8-8.2).
- o alimentatie vegetariana duce la formarea urinei cu un caracter usor alcalin pH 7.5-8.
- o alimentatie bogata in proteine accentueaza aciditatea urinii pH 4.8-5.2.

Analizatorul vizual

In ochiul tinut la intuneric reactia retinei este neutra, iar in ochiul luminat ea devine acida.Aceasta modificare de pH se explica prin prezenta fosforului anorganic, care rezulta din descompunerea subst fotosensibile aflate in elementele senzoriale.

Metobolismul de adaptare

Fenomene de metabolism adaptiv pot fi surprinse chiar la microorganisme. Produsele metabolice eliberate de aceste organisme in mediu nu sunt produse riziduae inutile.De pilda la unele microorganisme aerobe saprofite, in conditii aerobe de viata si la un pH neutru inmultirea este intensa, iar in mediu nu se acumuleaza produse metaboice.Daca pH-ul devine alcalin, in mediu apare acid acetic, produs de oxidare, care tinde sa aduca spre neutralitate pH-ul. In mediul alcalin unele microorganismele utilizeaza de preferinta ioni amoniacali, ceea ce scade alcalinitatea.Ele elimina azot mai ales sub forma de uree, prevenind alcalinizarea excesiva.

Echilibrul acido-bazic

2008-05-22T06:21:00.000-07:00

Important pentru sanatate este sa se asigure mentinerea echilibrului acido-bazic. Profesorul N. Catrina, in cartea Din tainele alimentatiei lacto-vegetariene, ne da valorile pH-lui. Umorile organismului (lichidul din celule si din jurul lor) trebuie sa aiba pH = 6,8-7,8. Un rol important il au sarurile minerale care sunt bazice, in mod deosebit potasiul si ionul fosfat. Sangele are 20% acizi si 80% baze. PH sange = 7,35. Daca pH <> 7,35, avem alcaloza. PH-ul este influentat si de activitatile mentale si fizice. Ptialina salivara actioneaza in gura cand mediul este neutru sau slab alcalin (pH>7). Daca o persoana consuma zahar, grasime sau proteine, ptialina va lipsi din saliva. Ea exista in prezenta amidonului.
Pepsina stomacala actioneaza in mediu acid (pH = 2-4). Secretia pepsinei este anulata de bauturile foarte reci si de alcool, care o distruge. Vederea unui aliment sau mirosul provoaca secretie de pepsina. De aceea, masa trebuie sa fie cat mai atragatoare.Supraacidificarea duce la inflamatii in punctele sensibile, cataruri cronice ale mucoaselor (nas, gat, stomac, intestin, vezica, organe genitale), reumatism, hipertensiune, infarct, boli de ficat, bila, pancreas, rinichi, metabolism (obezitate, diabet, arterioscleroza). Neutralizarea se face cu saruri alcaline: K, Ca, Na, Mg etc. Acestea lipsesc din carne, oua, dar se gasesc in legume, plante medicinale, tarate etc. Cand nu mai are de unde sa le consume, organismul ia din organele care le contin: articulatii, cartilaje, tendoane, tecile nervilor etc, aparand inflamatii, dureri articulare, anchilozarea muschilor.
Supraacidificarea produce si o crestere a tesutului limfatic, oboseala, insomnie, deprimare. Eliminarea excesului de reziduuri prin piele este cauza multor boli de piele.Alimente acidifiante sunt: carnea, zaharul, alcoolul, condimentele (sare, otet, mustar, piper etc), margarina, uleiul rafinat, pastele fainoase, ciupercile, fructele verzi. Alimente ideale sunt: produsele lactate, galbenusul de ou, mierea, legumele, fructele bine coapte.
Fructele dulci (smochine, curmale, struguri dulci, mere dulci, banane) sunt alcalinizantii ideali. Alcalinizante sunt si legumele, in special cele feculente (cartoful, napul), legumele radacinoase (sfecla, morcovul, telina, pastarnacul), legumele verzi (anghinare, telina cu frunze, varza, castravetele, dovleacul, dovlecelul, mararul, fasolea verde, patrunjel verde, spanacul, papadia, laptuca), legumele cu bulbi (ceapa, uituroiul, prazul). Spanacul fiert contine acid oxalic care elimina Ca. Se vi consuma cu prudenta, preferabil crud, in salate. Se recomanda consumarea salatei cu papadie. Citricele si rosia au o reactie finala alcalina. Si tineti minte citatul lui Yog Ramacharaka : „Pe om il hraneste nu ceea ce mananca, ci ceea ce asimileaza".

Insomnia

2008-05-04T07:18:00.000-07:00

Medicina traditionala chineza considera ca alternanta somn-veghe are la baza 3 elemente:
- energia defensiva, OE, a carei circulatie se face in cursul noptii prin cele 6 meridiane YIN, YANG-ul cedand astfel locul YIN-ului;
- trecerea din stare de veghe in stare de somn („YANG contra YIN”) se afla sub dependenta meridianului extraordinar YANG CH’IAO MO ( Vasul fortei si al miscarii YANG);
- trecerea din stare de somn in stare de veghe („YIN contra YANG”) se afla sub dependenta meridianului extraordinar YIN CH’IAO MO ( Vasul fortei si miscarii YIN).
Insomnia se poate manifesta in diferite moduri: dificultatea de a adormi, trezire devreme, perioade de veghe in cursul timpului de somn, imposibilitatea de a dormi toata noaptea. Analiza starii de insomnie trebuie sa scoata in evidenta cateva aspecte legate de somn.
a) Adormirea
Daca adormirea se face cu dificultate este semn ca YANG-ul nu cedeaza locul YIN-ului. Starea de anxietate, intretinuta de numeroase ganduri la adormire, denota o perturbare a energiei psihoemotionale a sufletului, SHEN.
b) Durata somnului
Trebuie, de asemenea, sa analizam daca durata de somn este scurta datorita numarului insuficient de ore, sau daca insomnia este compensatorie, cu mici perioade de somn in timpul zilei.
c) Trezirea
Trezirile dese cu somn superficial sunt semnul unei deficiente de energie YIN, care nu mai poate retine energie YANG. Trezirea la ore fixe se coreleaza cu afectarea organelor si viscerelor. Daca momentul trezirii coincide cu orarul de maxima activitate energetica a unui organ sau a unei „viscere”, acesta este un semn al perturbarii acestora. Trezirea constanta la ora 1-2 noaptea arata ca este afectata energia Plamanului, la ora 3-4 noaptea, arata ca este afectata energia Ficatului sau a Vezicii Biliare cu care acesta se „cupleaza” energetic, iar trezirea la ora 4-5 dimineata arata ca este o perturbare a energiei Splinei.
d) Calitatea somnului
Un somn neodihnitor denota faptul ca circulatia CH’I-ului in profunzimea fiintei noastre nu este eficienta. Astenia matinala indica o afectare a energiei Ficatului.
Cauzele insomniei
Factorii cauzali ai insomniei se coreleaza cu afectarea urmatoarelor organe YANG: Inima, Splina, Ficat, Rinichi si Stomac.
Astfel, pot fi diferentiate 4 tipuri de cauze ale insomniei:
a) Deficienta de Energie, CH’I la nivelul Inimii si al Splinei
Aceasta situatie apare mai ales in urma unor stari de anxietate si de suprasolicitare. Sangele, HSUEH, ajunge sa fie in deficienta, fiind incapabil de a mai „hrani” Inima, care este locuinta lui SHEN ( a sufletului). In consecinta, psihicul este afectat si se instaleaza insomnia.
b) Dizarmonia dintre energia Inimii si cea a Rinichiului
Poate fi determinata de: boli cronice, suprasolicitare si stres, abuzuri sexuale care afecteaza energia Yin a Rinichiului; Rinichiul, fiind in deficienta de energie, nu mai poate controla energia „ Focului” de la nivelul Inimii, determinand hiperactivitatea YANG a Inimii, care perturba astfel psihicul.
c) Amplificarea dizarmonioasa a Focului Ficatului
Starea depresiva este o cauza de stagnare a Energiei, CH’I, a Ficatului care, daca este de durata, se transforma in energia Focului care izbucneste perturband psihicul si provocand instalarea insomniei.
d) Disfunctia Stomacului
Alimentatia necorespunzatoare duce la o acumulare de Glere(flegma, mucozitati) si Umiditate. Stagnarea Glerelor si a Umiditatii in Focarul mijlociu duce la afectarea energiei Stomacului, fapt care determina aparitia insomniei.
TABLOU CLINIC
a) Deficienta Energiei, CH’I, a Inimii si a Splinei
Manifestarile principale: adormire dificila cu treziri usoare, somn tulburat de vise. Acestei stari ii sunt asociate adeseori si alte fenomene: palpitatii, astenie ( slabire generala a organismului), apatie ( inertie, insensibilitate), anorexie ( lipsa poftei de mancare), paloare. Limba este palida cu depozit subtire.
b) Dizarmonia dintre energia Inimii si cea a Rinichiului
Manifestarile principale sunt: insomnie, neliniste, ameteli, palpitatii, acufene (zgomote sau vajaituri in urechi), transpiratii nocturne, gura uscata, hiposalivatie, senzatii de arsura in torace, palme si talpi. Limba este rosie.
c) Amplificarea dizarmonioasa a Focului Ficatului
Manifestarile principale sunt: somn tulburat de vise, iritabilitate, teama, cefalee( durere de cap), gust amar.
d) Disfunctia Stomacului
Manifestarile principale sunt: insomnie cu senzatie de plenitudine si distensie (umflare) dureroasa in epigastru ( partea superioara a abdomenului), eructatii (ragaieli), distensie (umflare) abdominala, constipatie. Depozitul lingual este alb, umed si vascos.

Sinuzita

2008-04-25T03:33:00.000-07:00

· Zilnic, doua cani mari de ceai:
- cimbru(frunze)......................................................... 100g
- ienupar(fructe).......................................................... 50g
- lamaita(toata planta,fara radacina) ........................50g
- eucalipt(frunze) .......................................................50g
- levantica(flori) ........................................................50g

Se opareste o lingura plina de amestec cu o cana de apa fiarta, se lasa sa infuzeze zece minute, se strecoara.
Ceaiul se bea pana se observa o ameliorare majora a bolii.
Daca aveti si nasul infundat si respirati cu greu, sforaiti, va sufocati, nu puteti dormi ca lumea, va oferim doua solutii:
- o baie fierbinte la picioare cu rozmarin(se fierbe un litru de apa cu un pumn de rozmarin, zece minute si se completeaza cu apa incat sa acopere picioarele pana la glezne);
- seara, la culcare, intinsi pe pat, puneti, in fiecare nara cate trei picaturi de ulei de Osiris.(?)(probabil mentol-eucalipt)
In general, cazurile de sinuzita cronica(mai mult de 99%) sunt insotite de o stare de nervozitate sau de oboseala care dau o congestie permanenta a mucoasei nazale. Cazurile de sinuzita clasica, datorate unor infectii, sunt mai rare. Mucoasa nazala este o zona reflexogena ce reactioneaza la orice dezechilibru biologic, in mod special in caz de stress, oboseala, nervozitate si, in aceste cazuri, cateva sedinte de simpaticoterapie sunt eficiente. Atingerile la nivelul mucoasei nazale duc la sedarea (linistirea) sistemului nervos vegetativ simpatic, care, pe cale reflexa, stimuleaza descongestionarea mucoasei si disparitia asa-zisei sinuzitei nevindecabile.
Daca insa e vorba de existenta unui proces infectios la nivelul sinusurilor, nu va repeziti la antibiotice! Incercati aroma-fumigatiile: puneti seara, in urechi, tampoane impregnate cu cateva picaturi de balsam, rezina sau ulei esential vegetal, pe care le lasati peste noapte; ele au actiune antiseptica foarte puternica asupra cailor respiratorii superioare si nu produc niciuna din reactiile adverse pe care le genereaza antibioticele.

Migrene

2008-04-25T02:57:00.000-07:00

Atragem atentia ca adevaratele migrene se vindeca foarte greu cu un tratament pe baza de plante deoarece cauzele lor sunt multiple si asociate cu: tulburari hepatice + tulburari circulatorii + artroza cervicala + nervozitate etc.
Este deci indicat, in cazul unei migrene tipice, sa consultati un terapeut, singurul in stare sa se descurce in acest hatis de cauze si care va va recomanda nu doar un tratament ci o terapie complexa corespunzatoare. Singura metoda eficienta, pe care o stim, este simpaticoterapia, care a mai fost descrisa, ea bazandu-se pe reechilibrarea functiilor sistemului nervos vegetativ simpatic.
Migrena poate fi deosebita de orice alt tip de cefalee, pentru ca ea se instaleaza numai pe o jumatate de cap, putand alterna, in cazul crizei migrenoase, cand pe partea stanga, cand pe partea dreapta, neaparand niciodata pe tot capul.
Tratamentul de mai jos ar trebui sa dea rezultate.

Dimineata si la pranz, inainte de a manca, luati capsulele de mai jos, toate odata:
- o capsula de musetel,
- o capsula de cretusca
- o capsula de lucerna
Seara, dupa cina, beti un bol de ceai facut din:
- portocal amar( muguri florali)......... 25g
- levantica(flori) ....................................25g
- maghiran(frunze).............................. 25g
- tei(flori).............................................. 25g
- menta dulce(frunze) .......................25g

La un bol de ceai puneti o lingura din amestecul de plante, pe care le lasati sa infuzeze in apa clocita timp de cinci minute.
Cura de mai sus este bine sa o urmati de doua ori pe an, timp de o luna, in caz ca aveti frecvent dureri de cap.
In toate cazurile, cand durerea este insuportabila, faceti imediat o baie foarte-foarte fierbinte la picioare ( zece minute) cu: 2 linguri de sapun negru, sau un pumn de sare grunjoasa ori 2 linguri de ulei de baie cu esenta de rozmarin. Are un rezultat imediat si total. Este contraindicata in cazul varicelor mari.
Regimul alimentar ar trebui sa fie ajustat astfel, consumati: salata, papadie, vinete, fetica, cicoare salbatica, patrunjel, lamai, portocale, mere, grapefruit, morcov, varza, andive, praz, napi, fasole verde si reduceti alcoolul.

Falsa sinuzita datorita oboselii

2008-04-25T01:30:00.000-07:00

Din ce in ce mai multi oameni se plang iarna ca au tot timpul nasul infundat. Diagnosticul este intotdeauna acelasi: sinuzita cronica. Ati observat cat de nervosi sunt, stressati, anxiosi?
Motivul e simplu, nu e vorba de o sinuzita, ci de o stare de nervi. Sinuzita constituie inflamatia sinusurilor nazale: in acest caz ea nu exista!
Sa lamurim cum stau lucrurile. Mucoasa nazala este o zona reflexogena, care reactioneaza la toate perturbatiile din organism. Foarte sensibila, captusita cu fibre nervoase din marele simpatic, ea se congestioneaza imediat ce ne enervam. Circulatia locala se blocheaza, particulele de praf inspirate nu mai sunt eliminate, raman pe mucoasa si se infecteaza. Ce e de facut?
Inainte de toate sa va destindeti, sa va linistiti. Veti vedea si va veti da seama foarte repede ca respirati mai usor. Ca mucoasa s-a descongestionat, ca nu mai aveti nasul plin de secretii, ca sinuzita a disparut...fara antibiotice!
Iar daca va ganditi putin, totul are o explicatie logica: doi factori perturbatori ai sanatatii noastre sunt azi in plina recrudescenta, stressul( tracasarile, zgomotul, accelerarea ritmului vietii) si poluarea. In asa-zisa sinuzita cronica, actiunea lor este conjugata. Si-atunci de ce sa ne mai miram ca boala e din ce in ce mai raspandita?
Cea mai buna dintre metodele de vindecare rapida este simpaticoterapia. Ea consta in practicarea de atingeri ale interiorului nasului cu ajutorul unui stilet flexibil, prevazut la varf cu o mica bila. La fiecare „atingere nazala” medicul va inmuia biluta stiletului in uleiuri esentiale de plante, astfel incat efectuarea manevrei sa aiba un efect si mai activ. In general, rezultatele sunt uluitoare: nu numai ca nasul se descongestioneaza, dar dispare si starea de nervozitate. Simpaticoterapia actioneaza pe cale reflexa si rechilibreaza astfel intregul sistem nervos.
In Franta exista foarte putini simpaticoterapeuti seriosi, priceputi.
Daca sunteti nervosi, daca aveti tot timpul nasul infundat, cautati un specialist in domeniu. Este, intr-adevar, cel mai bun tratament de vindecare rapida.
Dar nu trebuie subestimata actiunea plantelor. Poate ca ele au un efect ceva mai lent, dar el este intotdeauna sigur. Asa ca, obligatoriu, utilizati cele doua terapii paralel. Nu e suficient doar sa te vindeci, vindecarea trebuie sa fie macar de durata daca nu definitiva.
Cum sa faceti ca sa ramaneti calmi, relaxati, ca sa respirati „normal”?

· Seara, la culcare, beti o cana mare din acest ceai delicios, calmant:
- Busuioc(frunze) 50g
-Lamaita( toata planta, afara de radacina) 100g
-Portocal amar(muguri florali) 50g
-Isop(planta intreaga) 50g
-Maghiran(frunze) 50g
-Verbina mirositoare(frunze) 50g
Amestecati bine plantele si puneti o lingura la o cana de apa clocita. Lasati ceaiul sa infuzeze zece minute, apoi strecurati-l. Nu-l indulciti sau, daca vreti neaparat, adaugati o lingurita de complex-tei. Acest complement alimentar alcatuit din doua plante calmante- portocal si ghizdei- se comercializeaza sub forma de granule solubile, va mari efectul linistitor al infuziei si o va indulci usor.
Daca sunteti foarte nervosi sau daca nasul va este foarte infundat, daca sunteti de mult timp suferinzi, aveti nevoie de un tratament relaxant.

· In acest caz, luati inainte de mesele principale:
- 2 capsule de portocal amar.

· Si dupa mese:
- 2 capsule de sulfina.

Urmati-ne sfaturile timp de trei saptamani, cu regularitate. Veti fi siguri uimiti cat de „senini” va veti simti, iar impresia aceea de congestie nazala, atat de neplacuta si dezagreabila, va disparea complet. Iar pentru a fi mai destinsi, si pentru a dormi profund, face-ti o baie cu uleiuri esentiale sau de musetel si de pin. Inhalati adanc efluviile parfumate ce se degaja. Principiile active ale celor doua plante se vor absorbi la nivelul epidermei si vor patrunde in organism, ajungand pana la nivelul celulelor nervoase.
Nu uitati ca stressul va pandeste zilnic, la orice pas. Nu asteptati la infinit, zicand „las c-o sa-mi treaca!”. Urmati periodic o cura de acest fel. Ea va va asigura o stare de calm, relaxare, asa incat respiratia dumneavoastra sa fie normala, fara nas infundat, fara mucozitati!

Sursa: Maurice Messegue, Michel Bontemps : Guerrir Naturelement

Amigdale

2008-04-24T23:37:00.000-07:00

Unul dinter principalele centre de eliminare este constituit de amigdale-glande limfatice situate la suprafata mucoasei in gat- care constituie extremitatea unui lant de glande similare al carui punct de plecare se gaseste in regiunea intestinala. Atunci cand acizii de proteine sunt expulzati pe aceasta cale, iritatia amigdalelor este atat de puternica incat poate provoca o adevarata arsura a tesuturilor numita amigdalita sau angina. Cateodata otrava nu atinge amigdalele ci este blocata de una sau mai multe glande intermediare care se umfla si provoaca o senzatie dureroasa in gat.
Pozitia superficiala si foarte accesibila a amigdalelor le transforma intr-o tinta usoara pentru chirurg si milioane deastfel de glande au fost operate. Ameliorarea care urmeaza este datorata in buna parte postului voluntar care se impune dupa o astfel de operatie. Gatul este prea dureros si prea inflamat pentru a permite deglutitia oricarui aliment. Mai tarziu corpul, privat de aceste doua importante usi de iesire, incearca sa se serveasca de alte puncte de contact intre tesuturi limfatice si membrane mucoase. Insule limfatice din nas, gat, sinusuri, stomac, intestin si apendice incearca sa inlocuiasca amigdalele sacrificate, de unde o multime de alte boli care pot apare, si in special apendicita.

Dr. Henry G. Bieler Alimentele miracolul vindecarii pagina 76

Cele mentionate intr-o oarecare masura se pot aplica si pentru sinusuri

asane

2008-03-21T12:56:00.000-07:00

Ştiinţa yoghină a posturilor corporale (ASANA-e)

Efectele tehnicilor posturale yoga (ASANA-e), afirmate de tradiţia yoghină, sunt confirmate de practicanţi

de Oana Mihai

“În yoga, ASANA este considerată a fi o simultană strădanie a trupului, a sufletului şi a mentalului de a vibra la unison cu nemărginirea. ASANA este o posturã statică realizată cu o concentrare specifică. Ea este mai mult decât un exerciţiu fizic, este o modalitate de integrare psihosomatică. Această apropiere blândă şi respectuoasă de misterele fiinţei se bazează pe reeducarea posturală şi vizează ca, prin intermediul corpului, să conducă la trezirea spirituală.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Yoghinii au afirmat dintotdeauna că yoga este o ştiintă practică. Yoga promite rezultate excepţionale, dar necesită în primul rând practica atentă şi persverentă a unor metode adecvate. Yoga este “ştiinţifică” pentru că exerciţiile yoghine, dacă sunt practicate în mod corect, generează efecte pozitive precise, repetabile şi pentru că este susţinută de tratate ample care explică modul în care se produc aceste efecte. Dintre metodele practice ale sistemului yoga vom prezenta în acest articol tehnicile posturale sau ASANA-ele.

ASANA-ele şi limbajul trupului

Sunteţi conştienţi de limbajul trupului? Îl folosim cu toţii şi, câteodată, este mai sincer decât cuvintele. Orice gest în aparenţă neînsemnat, cum ar fi netezirea părului sau încrucişarea picioarelor, poate spune despre noi mai mult decât am vrea noi să spunem, mai mult decât un întreg discurs.

Atunci când suntem fericiţi sau trişti corpul participă şi el la stările noastre; de fapt acest lucru este valabil pentru toate stările pe care le trăim. Poate aţi observat uneori că stările psihice ne influenţează atitudinea corporală: descurajarea ne face să ne lăsăm umerii şi să aplecăm capul, pe când entuziasmul face să ne îndreptăm spatele şi să avem ochii strălucitori. Întotdeauna, în mod inconştient, ne modificăm poziţia trupului în funcţie de starea psihică pe care o trăim. Acest lucru însă acţionează şi invers: putem să ne folosim de anumite poziţii corporale pentru a ne modifica stările psihice.

Urmăriţi cu atenţie ce se petrece cu corpul vostru atunci când sunteţi trişti sau pesimişti. Amintiţi-vă cu promptitudine că “atitudinea generează aptitudinea” şi nu vă lăsaţi corpul să adopte o poziţie de om înfrânt. Îndreptaţi-vă spatele, respiraţi profund, ridicaţi capul – şi deja vă veţi simţi mult mai bine. Prin yoga veţi învăţa să faceţi mai mult decât atât. Veţi învăţa să acţionaţi oricând cu promptitudine pentru a vă genera stări pozitive şi a le menţine cât mai mult.

Ştiinţa yoghină a posturilor corporale (ASANA-e)

Yoghinii au studiat aceste aspecte timp de milenii, în detaliu, şi au identificat chiar corespondenţa dintre poziţia corpului şi energia cu care fiinţa practicantului intră atunci în rezonanţă. Practicanţii yoga se ajută de anumite poziţii ale corpului, exerciţii care se numesc „ASANA-e”, pentru a atrage energii benefice din macrocosmos, în microcosmosul fiinţei lor. O ASANA sau tehnică posturală yoga implică menţinerea unei anumite poziţii corporale pe o anumită perioadă de timp şi este însoţită de o anumită concentrare specifică.

În tradiţia yoghină se afirmă că există aproximativ 8.400.000 de asane. Dintre acestea 84 sunt cele mai importante şi cunoscute. Fiecare dintre ele are efecte precise la nivel corporal şi psiho-mental. Acţionând asupra traseelor energetice care ne străbat aura, precum şi asupra sistemului nervos şi a glandelor endocrine, asupra musculaturii şi diferitelor organe interne, posturile yoga au o gamă extrem de variată de efecte, astfel încât nu există fiinţă umană care să poată să afirme că ei nu i-ar folosi deloc să practice astfel de exerciţii. Posturile yoga pot fi practicate indiferent de vârstă şi sex, dar desigur că starea de sănătate, flexibilitatea şi vârsta pe care o aveţi va influenţa capacitatea voastră de a le practica – în special când vă aflaţi la început. De ce merită să faceţi efortul de a le învăţa şi practica? Simplu spus, aceste posturi corporale ne pot ajuta să fim mult mai sănătoşi, mai relaxaţi, mai fericiţi.

Efectele posturilor yoghine

Practicarea posturilor yoghine ne ajută să facem cunoştinţă mai bine cu noi înşine. Obiceiul de a ne observa corpul cu atenţie şi cu răbdare în timpul antrenamentului yoghin, de a ne conştientiza toate senzaţiile, percepţiile care apar la nivelul acestuia şi modul în care ele sunt corelate cu anumite manifestări energetice ne va modifica gradat viziunea asupra corpului şi psihicului nostru. Vom fi astfel în contact mult mai bun cu fiinţa noastră şi vom înţelege că ea este un întreg indisociabil, în care fiecare componentă (corpul fizic, stările psiho-mentale, emoţiile, gândurile, intelectul) trebuie să îşi joace rolul ei bine determinat pentru ca noi să fim nişte fiinţe armonioase şi împlinite.

Autocunoaşterea este doar unul dintre beneficiile practicii ASANA-elor yoghine. Oricine alege să practice ASANA-e va remarca – în funcţie de perseverenţa sa în practică şi de timpul acordat practicii yoga – îmbunătăţirea rapidă a stării de sănătate, apariţia unei stări profunde de linişte, de relaxare şi interiorizare, o armonizare globală atât fizică, cât şi psihică, îmbunătăţirea flexibilităţii. Vă veţi simţi permanent plini de vitalitate, optimişti, în formă.

Aceste posturi sunt utile de asemenea şi pentru cei care doresc să-şi amplifice capacităţile fizice, psihice şi mentale: încredere în sine, rezistenţă la oboseală şi la stres, regenerare rapidă, o senzaţie relaxantă de bunăstare, calm profund, echilibru interior, energie crescută.

Secretul practic al ASANA-elor

Tradiţia milenară yoga conţine o serie de elemente esoterice; rareori le veţi găsi pe acestea descrise corect în cărţile de popularizare accesibile în Occident. Aceasta nu se datorează neapărat faptului că nu există deloc occidentali care să cunoască secretele practicii yoga, ci mai ales faptului că în mod tradiţional anumite “secrete practice” ale învăţăturilor yoga nu se transmit niciodată în scris, ci numai “de la gură la ureche”, adică de la învăţător la învăţăcel, de la ghid spiritual la aspirant, de la instructorul de yoga cursanţilor.

Este foarte important să deprindeţi practica exerciţiilor yoghine, inclusiv practica ASANA-elor, de la un instructor de yoga care vă poate pune la dispoziţie şi aspectele care de obicei nu sunt scrise în cărţi. Modul în care circulă energia în timpul realizării fiecărei tehnici posturale este de obicei păstrat secret de către yoghini, împreună cu centrii secreţi de forţă care sunt energizaţi în timpul fiecărui exerciţiu. Aşa cum vă veţi convinge din practica personală, o ASANA practicată corect, însoţită de concentrarea adecvată asupra fluxurilor energetice şi asupra unui anumit centru secret de forţă este de sute de ori mai eficientă decât atunci când este practicată ca un banal exerciţiu fizic.

Sunt persoane care se îndreaptă către yoga pentru că sunt fascinate de esoterism, sunt atrase de fenomenologia paranormalã sau îşi doresc desăvârşirea spirituală. Chiar şi pentru aceste persoane, practica posturilor yoga este un punct de plecare esenţial. Nu neglijaţi niciodată importanţa acestora, chiar dacă vă consideraţi nişte practicanţi avansaţi sau aveţi preocupări mai “metafizice” şi asana-ele vi se par a fi prea concrete! Numai şi numai practica vă va convinge că ASANA-ele yoghine sunt o veritabilă poartă către cunoaşterea esoterică, către trezirea puterilor paranormale şi către auto-desăvârşire.

Relatările unor practicanţi yoga

În cadrul şcolii noastre de yoga sunt mii de oameni care practică aceste exerciţii cu succes – şi cu pasiune. Reproducem numai câteva mărturii în această direcţie, ale unor oameni care practică aceste posturi de câţiva ani:

“ASANA-ele îmi dau o stare de claritate şi bună dispoziţie care se menţine apoi întreaga zi, în tot ceea ce fac. Mă ajută mai ales starea de încredere în sine pe care o am după ce fac exerciţiile de yoga; trăiesc atunci foarte pregnant starea că sunt capabilă să fac orice îmi doresc sau trebuie să fac. ASANA-ele îmi oferă şi foarte multă energie şi o stare de împlinire. Foarte simplu spus, ele mă fac fericită.” – Delia

“Îmi place să practic ASANA-e. Pot să spun că le agreez în primul rând pentru rezonanţa cu energiile pozitive din Univers, pentru stările benefice care apar şi nu în ultimul rând le apreciez pentru beneficiile terapeutice...” – Nicu

“Practica acestor posturi corporale mă ajută să simt o stare de relaxare profundă în tot corpul, mă ajută să îmi opresc agitaţia minţii şi prin aceasta mă ajută să conştientizez fluxurile energetice din fiinţă. La sfârşitul programului de ASANA-e simt cum mă cuprinde o stare de pace interioară şi de fericire.” – Alexandru

“Imediat ce am început să practic yoga în anul I de curs, am remarcat efectele extraordinare ale ASANA-elor. Sufeream pe atunci de spondiloză cervicală, migrene şi constipaţie cronică. După numai câteva săptămâni de practică, la nivel de începători cum mă aflam atunci, aceste probleme au dispărut complet. Mi-am menţinut însă de peste 15 ani obiceiul de a-mi începe ziua cu o şedinţă de ASANA-e de aproximativ o oră. Aceasta mă ajută să mă simt în formă, să am o condiţie fizică excelentă, să fiu permanent într-o stare psihică bună şi să fiu mereu sănătoasă.” – Mariana

“Nu am înţeles ce importante sunt ASANA-ele decât după câţiva ani de curs. La început eram pasionat doar de meditaţii. Cu timpul am înţeles că ASANA-ele oferă o bază indispensabilă pentru meditaţii. Energizarea centrilor de forţă, liniştirea minţii, armonizarea la nivel emoţional, sunt imposibil de obţinut prin meditaţie, pentru cineva care nu s-a perfecţionat în practica ASANA-elor, iar cineva care a atins desăvârşirea în practica acestora, cred eu că nu va face niciodată greşeala să renunţe la ele.” – Dan

Citiţi şi:
Fiziologia energetică a fiinţei umane: corpuri subtile, centri de forţă, canale energetice
Principiul rezonanţei

yogaesoteric
noiembrie 2007

chakre

2008-03-21T12:53:00.000-07:00

Chakra-e: centri secreţi de forţă

În microcosmosul lăuntric al fiinţei umane există 7 sisteme fundamentale complexe de recepţie şi emisie a energiilor din cele 7 game fundamentale de vibraţii al Macrocosmosului. Aceste sisteme, cunoscute sub numele de chakra-e (centri de forţă sau focare de putere) au rolul de a pune fiinţa în rezonanţă instantanee, atunci când sunt treziţi şi conştient controlaţi, cu o infinitate de energii ale întregii manifestări din întregul Univers.

Iată în continuare o prezentare succintă a celor 7 rezonatori, chakra-e sau centri secreţi de forţă, caracteristicile lor esenţiale şi locul în care sunt conştientizaţi în şi în afara corpului fizic, în plan subtil:

1. MULADHARA CHAKRA

Este situată la baza coloanei vertebrale, între anus şi sex (în plan subtil, energetic) şi este sediul energiei fundamentale a fiinţei Kundalini Shakti. Atribute: sursă de viaţă, vitalitate.

2. SWADHISTANA CHAKRA

Este situată deasupra zonei sexului, în plan subtil. Atribute: energie sexuală, sensibilitate, mimetism social.

3. MANIPURA CHAKRA

Este situată imediat sub zona ombilicului, în plan subtil. Atribute: solaritate, expansiune, voinţă, dinamism.

4. ANAHATA CHAKRA

Este situată în zona plexului cardiac, adică în zona centrală a pieptului, în plan subtil. Atribute: afectivitate, armonie, altruism, iubire.

5. VISHUDDHA CHAKRA

Este situată în zona gâtului, în plan subtil. Atribute: rafinament, intuiţie, elevare, trăiri sublime, revelaţii estetice, inspiraţie.

6. AJNA CHAKRA

Este situată în zona centrală a frunţii, în plan subtil. Atribute: genialitate, putere mentală extraordinară, clarviziune, intuiţie superioară.

7. SAHASRARA

Este situată în zona creştetului, în plan subtil. Atribute: detaşare, legătura cu Adevărul etern, spiritualitate pură, contactul cu Dumnezeu, înţelepciune.

yogaesoteric

jala neti

2008-03-21T12:52:00.000-07:00

JALA-NETI, o tehnică de purificare nazală cu ajutorul apei sărate

de Melania Radu

Sistemul tradiţional HATHA-YOGA conţine în principal tehnici posturale (ASANA-ele) şi tehnici de control şi ritmare a suflurilor respiratorii (PRANAYAMA). În afară de aceste exerciţii yoghine, sistemul HATHA-YOGA ne pune la dispoziţie şi alte tehnici speciale, printre care MUDRA-ele (gesturi sincronizatoare), BANDHA-urile (aşa-numitele contracţii) şi o serie de tehnici de purificare. Scopul acestora din urmă este de a purifica şi de a echilibra elementele structurii umane. Ele sunt necesare pentru menţinerea sănătăţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii, precum şi ca etapă pregătitoare pentru practica meditaţiei. În rândul acestora se înscrie şi tehnica pe care o descriem în acest articol.

Tehnicile yoghine de purificare deţin un potenţial binefăcător enorm. Acesta poate fi descoperit doar dacă avem îndrăzneala de a trece de la citirea informaţiilor despre acestea la etapa în care căutăm şi apoi primim o învăţătură directă. Ca orice alte tehnici YOGA, nici acestea nu se învaţă fără asistenţa unui instructor de specialitate. Următoarea etapă necesară este practica personală zilnică.

Chiar dacă la prima vedere unele dintre aceste tehnici par dificile sau neplăcute, prin practică ne vom convinge de simplitatea şi eficienţa lor. Adoptarea lor în viaţa de zi cu este la fel de utilă ca spălatul pe dinţi sau pe mâini şi nu necesită efort.

JALA-NETI este indicată, în tratatele clasice YOGA şi AYURVEDA, în special pentru purificarea zonei capului. Ea facilitează absorbţia PRANA-ei la nivelul nasului şi elimină bolile legate de KAPHA şi VATA DOSHA. NETI este o practică binefăcătoare pentru ochi, urechi, nas, gât, plămâni, precum şi pentru procesul gândirii. Această tehnică are ca efect purificarea şi activarea gradată a lui AJNA CHAKRA.

Modalitatea de execuţie

Există cel puţin şapte metode diferite de realizare a acestei tehnici: JALA-NETI (trei variante diferite, care folosesc toate apă sărată), DUGDHA-NETI (cu lapte), GHRITA-NETI (cu ghee), SWAMOOTRA-NETI (cu urina proprie), SUTRA-NETI (cu o panglică).

Vom descrie în continuare prima variantă de JALA-NETI, care foloseşte un vas special pentru realizarea exerciţiului.
a) Se umple cu apă caldă şi sărată (la temperatura şi salinitatea sângelui – o linguriţă de sare la jumătate de litru de apă – aceasta numindu-se soluţie izotonică) o cană specială pentru NETI.
b) Capătul sub formă de pâlnie al cănii se introduce cu grijă în nara dreaptă, fără să blocăm canalul nazal. Din acest moment gura se ţine deschisă pentru a putea respira pe gură. Urmăriţi să nu strănutaţi, să nu înghiţiţi, să nu râdeţi, să nu vorbiţi şi să nu aveţi nici un fel de mişcări ale aerului prin nas, în timp ce apa se scurge prin el.
c) Capul se înclină lateral, cu nara stânga dedesubt, astfel încât apa să se poată scurge prin ea. Aceasta se petrece după câteva secunde. O lăsăm să curgă astfel timp de 30 de secunde apoi ne ridicăm capul la verticală.
d) Înainte de a schimba nările, suflaţi-vă puţin nasul ca să iasă eventualele resturi de apă.
e) Se repetă punctele b) şi c) cu singura diferenţă că acum apa este introdusă prin nara stângă şi va ieşi prin nara dreaptă. După aceasta vă ridicaţi din nou capul la verticală şi vă suflaţi uşor nasul.
f) Dacă mai simţiţi canalul nazal blocat de mucus, reluaţi procesul chiar de câteva ori, dacă este necesar, până când nasul este curat. Dacă după câteva încercări nu reuşiţi ar fi indicat să vă prezentaţi la un consult medical pentru a detecta eventualele obturări ale tractului nazal.

O etapă extrem de importantă este uscarea nasului după tehnică. Aceasta nu trebuie neglijată niciodată, mai ales de către cei cu presiune mai ridicată a sângelui. Se realizează în modul următor:
a) Mai întâi vă aplecaţi în faţă lăsând capul să atârne cu nasul îndreptat către podea. Presaţi uşor nasul între degetele de la mână, apoi, lăsându-l liber, inspiraţi uşor de 10 ori pe gură expirând pe nas. Câteva picături de apă mai pot cădea astfel.
b) Vă ridicaţi si realizaţi câteva expiraţii rapide după cum urmează: de 10 ori pe ambele nări în acelaşi timp, de 10 ori pe nara stângă (cea dreaptă fiind acoperită cu un deget), de 10 ori pe nara dreaptă (cea stângă fiind acoperită cu un deget), în final din nou de 10 ori pe ambele nări simultan.
Aceste etape ar trebui să cureţe şi să usuce nasul. Dacă simţiţi că a mai rămas apă acolo, repetaţi întregul proces până la reuşită, pentru că altfel se pot manifesta simptome de răceală timp de câteva ore după aceea, ori se pot produce infecţii pornind de la apa impură rămasă în sinusuri ori în trompele lui Eustachio.

Odată învăţată, metoda poate fi realizată în aproximativ trei minute şi poate fi introdusă în rutina zilnică a igienei corporale. Majoritatea celor care o practică sunt plăcut surprinşi de simplitatea acestei tehnici şi de eficienţa ei în menţinerea sănătăţii.

Eventuale dificultăţi

- Apa poate să intre în gât dacă unghiul de înclinare a capului este incorect, dacă respirăm pe nas în timp ce apa se scurge pe acolo ori dacă nara este înfundată.
- Poate apărea o senzaţie neplăcută în nas dacă apa este prea puţin sărată ori prea caldă, dacă încă nu ne-am obişnuit cu tehnica ori dacă apa şi cana nu sunt curate.
- Apa poate fi stopată în curgerea ei de blocaje în interiorul nasului, contractarea involuntară a nasului (trebuie lăsat relaxat), o cantitate de mucus care-l blochează temporar şi care va dispărea după câteva încercări, apa prea rece care îl poate face să se închidă, un blocaj permanent care poate fi rezolvat cu ajutorul medicului.
- Pot apărea răni uşoare în interiorul nasului la cei cu tensiunea ridicată ori la cei cu mucoasa nazală foarte sensibilă. În aceste situaţii practica trebuie întreruptă până la primirea unor sfaturi de specialitate.

În anumite variante ale tehnicii se poate folosi, în loc de apă cu sare, apă hipertonică bogată în compuşi ai sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului sau apă cu extracte de plante.

Efectele tehnicii JALA-NETI:

- îndepărtează din nas tot mucusul plin de impurităţi, aducând o stare de uşurare imediată;
- ajută la drenarea sinusurilor; ca urmare sunt reprogramate mecanismele naturale de apărare a corpului în caz de febră, alergii, sinuzită şi alte dereglări ale tractului respirator ca durere de gât, tuse, nas înfundat, inflamaţii ale amigdalelor şi polipi;
- este binefăcătoare în cazul astmului şi al bronşitei reducând tendinţa de a respira pe gură atunci când nasul este înfundat;
- are un efect răcoritor şi liniştitor asupra creierului prin reducerea căldurii excesive, ameliorând durerile de cap şi migrenele. Este benefică în cazuri de epilepsie, tulburări psiho-emoţionale, isterie, depresie şi, în general, în cazuri de tensiuni mentale;
- NETI este de mare ajutor în problemele asociate cu ochii: ajută la curăţarea canalelor lacrimare, îmbunătăţeşte vederea, face ochii strălucitori şi frumoşi;
- poate ajuta în cazul unor afecţiuni ale urechii, ca de exemplu infecţii ale urechii mijlocii, urechi înfundate, tinitus (ţiuit în urechi);
- NETI îmbunătăţeşte sensibilitatea nervilor olfactivi, ajutând la refacerea simţului mirosului, de aceasta beneficiind şi simţul gustului şi procesul digestiei;
- are efecte subtile asupra glandelor pineală şi pituitară, care controlează sistemul hormonal, efectul fiind armonizarea comportamentului emoţional;
- NETI influenţează centrul secret de forţă AJNA CHAKRA, ajutând astfel la atingerea unor stări deosebite în meditaţiile yoghine;
- ajută la stimularea unei mai bune puteri de vizualizare şi concentrare; duce la o stare de luminozitate şi claritate a minţii;
- NETI este un remediu excelent pentru cei care încearcă să se lase de fumat, reducând tendinţa de a respira pe gură; de asemenea resensibilizează nasul în cazul poluării prin ingerare de fum, deprogramând astfel creierul de la dependenţa fizică şi fiziologică.

Recomandări

1. Apa trebuie să fie întotdeauna călduţă, niciodată rece sau fierbinte.
2. Folosiţi sare neiodată şi fără aditivi.
3. Utilizaţi un recipient special pentru NETI: o cană cu o prelungire sub formă de pâlnie. În absenţa acestuia poate fi folosită şi o seringă simplă (fără ac!)
4. În anotimpul rece este contraindicat să se iasă afară în aer rece imediat după ce s-a realizat NETI. Aplecarea în faţă este obligatorie, pentru ca apa rămasă să iasă în totalitate.
5. Dacă auziţi de recomandări ferme ale unor companii farmaceutice împotriva acestei tehnici, gândiţi-vă că adevăratul motiv este că în timp ce medicamentele costă bani, această tehnică simplă este gratuită.

Confirmări ştiinţifice

La Departamentul pentru Medicina Familiei al Universităţii din Wisconsin, a fost realizat un studiu pentru testarea eficacităţii irigaţiilor nazale zilnice cu apă sărată hipertonică. Grupul experimental a fost constituit din pacienţi cu probleme otorinolaringologice şi sinuzite frecvente. Aceştia au realizat tehnica zilnic, timp de şase luni. Pentru comparaţie s-a folosit un grup de control care nu a realizat această tehnică. Concluzia la care s-a ajuns: irigaţiile nazale duc la scăderea problemelor sinusurilor, a simptomelor legate de acestea, scad nevoia de a folosi medicamente şi spray-uri nazale la pacienţii cu sinuzite frecvente. S-a afirmat că medicii pot recomanda cu încredere această terapie.

Un alt studiu pentru determinarea eficacităţii acestei metode în tratamentul tulburărilor respiratorii a fost realizat la Şcoala de Medicină a Universităţii din San Diego, California. Testul a fost aplicat asupra unui lot de 211 pacienţi cu diverse tulburări ale tractului respirator, prin comparaţie cu 20 de persoane sănătoase. Ambele grupuri au aplicat tehnica de purificare nazală cu apă sărată timp de trei până la şase săptămâni. Concluzia: la pacienţii care au folosit tehnica pentru tratament s-a constatat îmbunătăţirea semnificativă a 23 din cele 30 de simptome prezente înainte de experiment, iar la grupul de control s-a constatat o îmbunătăţire globală a stării de sănătate.

Accesibilă oricui, practica lui JALA-NETI poate fi o soluţie salvatoare pentru starea sănătăţii noastre atât fizice, cât şi mentale şi spirituale, mai ales în aceste vremuri în care bolile respiratorii ca astmul, sinuzita, alergiile, febra, răcelile sunt tot mai frecvente, iar pe de altă parte conştiinţa spirituală este într-o stare de degenerare.

Citiţi şi:
Ştiinţa yoghină a posturilor corporale (ASANA-e)
Terapiile naturale, medicina viitorului

yogaesoteric
februarie 2008

introducere

2008-03-21T12:48:00.001-07:00

Introducere în Ayurveda

Ayurveda reprezintă un sistem complex de vindecare naturală care provine din India. În limba sanscrită, cuvântul Ayurveda înseamnă „Ştiinţa vieţii”. „Ayus” înseamnă „viaţă” şi se referă la energia fundamentală a vieţii, iar „Veda” înseamnă cunoaştere sau, altfel spus, ştiinţă. Ayurveda reprezintă prin urmare un inestimabil tezaur de cunoştinţe teoretice şi practice care ne ajută să aflăm care sunt cele mai bune indicaţii pentru îmbunătăţirea stării vieţii fiinţei umane. Sistemul tradiţional Ayurveda a apărut şi a fost practicat în mod curent în India, încă de acum 5000 de ani. Sursele scrise ale acelor timpuri atestă faptul că Ayurveda reprezintă cea mai veche ştiinţă tradiţională de vindecare şi de menţinere a stării de sănătate. Cunoscută şi răspândită mult dincolo de spaţiul geografic al Indiei, Ayurveda a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinii alternative.

La ora actuală, Ayurveda reparrezintă cel mai cuprinzător şi totodată cel mai uşor de înţeles sistem de vindecare naturală. Aceasta a făcut ca în ultimul timp, în majoritatea ţărilor din Occident, cunoaşterea Ayurveda-ei să trezească un viu interes, simultan cu o preocupare din ce în ce mai mare pentru aplicarea practică a metodelor terapeutice revoluţionare pe care această ştiinţă milenară le include. Tocmai de aceea, în prezent, unele lucrări contemporane afirmă despre Ayurveda ca aceasta va putea în scurt timp să devină, datorită simplităţii şi accesibilităţii sale, medicina naturală a acestei planete.

În Ştiinţa milenară a Ayurveda-ei, starea de sănătate a fiinţei umane reprezintă o stare de echilibru şi de armonie care se stabileşte atât între diferitele forţe subtile vitale care animă fiinţa umană, cât şi între Microcosmosul fiinţei umane şi ambianţa exterioară (Macrocosmică) în care ea trăieşte. În viziunea înţelepciunii milenare a sistemului Ayurveda, echilibrul individual şi armonia fiinţei umane cu Universul (Macrocosmosul) prezintă atât o dimensiune verticală, ascendentă şi evolutivă, cât şi o dimensiune orizontală, de interacţiune relaţională. Starea de sănătate reprezintă o condiţie dinamică a fiinţei umane. Ea este o expresie a echilibrului şi armoniei trăite la toate nivelurile fiinţei. Or, pentru fiinţa umană care aspiră din toată inima către atingerea stării de comuniune extatică cu Dumnezeu, care presupune o deplină libertate interioară, echilibrul şi armonia reprezintă condiţiile de manifestare a acesteia. Este prin urmare uşor de înţeles de ce pentru fiinţa umană care urmăreşte în mod sincer să trăiască în mod plenar starea de libertate spirituală, este atât de necesară atingerea şi menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate. O stare de sănătate fizică, psihică şi mentală cât mai bună decondiţionează fiinţa umană şi îi oferă o viziune clară asupra Realităţii lui Dumnezeu. Înţeleasă astfel, ca expresie a echilibrului interior şi a armoniei cu exteriorul, starea de sănătate reprezintă condiţia de bază pentru atingerea perfecţiunii spirituale şi a fuziunii ultime cu Dumnezeu Tatăl.

În acest sens una dintre lucrările celebre de Ayurveda „Sushruta-Samhita” menţionează: „Ştiinţa vieţii (Ayurveda) este veşnică şi conferă merite, prestigiu, fericire, longevitate, mijloace de trai şi oferă fiinţei umane accesul la Cerul divin (Dumnezeu)”.

La începuturile Ayurveda-ei, în India antică, acum câteva mii de ani, oamenii se bazau în mod preponderent pe capacităţile lor intuitive excepţionale şi totodată explorau realitatea manifestată prin intermediul unor capacităţi de percepţie mult superioare celor pe care noi le utilizăm în mod obişnuit astăzi şi care în prezent sunt numite capacităţi de percepţie paranormale. În plus, datorită faptului că oamenii acelor timpuri trăiau chiar în mijlocul Naturii, cunoşteau mult mai bine efectele tainice ale plantelor de leac, ale arborilor sau ale mineralelor, ale căror părţi constitutive le foloseau în prepararea feluritelor remedii naturale sau a unor elixiruri aducătoare de vigoare, armonie şi fericire.

Înţelepţii din timpurile trecute dispuneau de un tezaur inestimabil de cunoştinţe pe care îl aveau prezent în propria lor fiinţă, transmiţându-l prin iniţiere fiinţelor pregătite şi dornice să acceadă la această cunoaştere fundamentală (Ayurveda). Pentru aceste fiinţe excepţionale din trecut Ayurveda reprezenta o veritabilă artă a vieţii pline de armonie, al cărei scop esenţial consta în realizarea stării de nemurire spirituală ce survine prin revelarea Spiritului Nemuritor Divin (Atman). Cunoaşterea Ayurveda-ică ne revelează faptul că atât perfecţiunea spirituală, cât şi perfecţiunea minţii sau cea a trupului reprezintă condiţii la fel de importante pentru atingerea stării de nemurire spirituală.

Dezvăluind unele dintre tainele laturii secrete ezoterice a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda), lucrarea celebră „Charaka Samhita” afirmă: „Deoarece Ştiinţa sacră a Ayurveda-ei este benefică umanităţii atât pentru viaţa ce se desfăşoară în această lume fizică, cât şi pentru viaţa ce va urma într-una din lumile (sferele subtile sau tărâmurile) în care fiinţa spirituală va continua să existe după părăsirea planului fizic, ea (Ayurveda) este considerată de către înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre (Veda) ca fiind cea mai sacră şi mai onorată dintre acestea (Veda-e)”.

Ştiinţa Ayurveda-ei are ca obiect atât viaţa din această lume fizică, cât şi condiţiile premergătoare ale vieţii viitoare, desfăşurată după aşa-zisa moarte fizică, într-o dimensiune subtilă, într-una dintre lumile sau tărâmurile subtile astrale sau cauzale. Ştiinţa Ayurveda-ei este pentru fiecare fiinţă umană un ghid nepreţuit pentru sănătate şi acţiuni binefăcătoare. Aşa cum se precizează în tratatul fundamental secret de Ayurveda, „Charaka Samhita”, ştiinţa Ayurveda-ică ne indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat, fericit sau nefericit în condiţiile de viaţă ale fiinţei umane, ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, precum şi măsura vieţii în sine”. În conformitate cu această viziune tradiţională, viaţa oricărei fiinţe umane poate fi o viaţă fericită, atunci când, prin menţinerea stării de echilibru, fiinţa nu este afectată de boli fizice, psihice sau mentale sau o viaţă nefericită, în care fiinţa se confruntă cu suferinţa ce însoţeşte tulburările sau bolile de tot felul. De asemenea, viaţa fiinţei umane poate fi o viaţă bună, în care fiinţa are o orientare spirituală ascendentă, care îi permite să îndeplinească acţiuni bune, aducătoare de virtute şi când ea este devotată ajutorării pline de bunăvoinţă a celorlalte fiinţe sau o viaţă care este rea, în care ea stagnează din punct de vedere spiritual sau chiar involuează, fapt care corespunde cu îndeplinirea unor acţiuni rele, cu efecte negative. Aceste precizări ne indică perspectiva profund spirituală pe care o are cunoaşterea teoretică şi practică cuprinsă în această Ştiinţă străveche (Ayurveda). Tocmai de aceea, Ayurveda este onorată de către cei înţelepţi ca fiind o Ştiinţă Sacră prin excelenţă. Ea este unanim apreciată ca fiind „Cunoaşterea secretă cea dătătoare de viaţă”.

Ceea ce este însă mai puţin cunoscut în prezent de către cei mai mulţi oameni este latura secretă, ezoterică, a Ştiinţei milenare a Vieţii (Ayurveda). Scrierile păstrate până în zilele noastre cuprind doar o mică parte din ceea ce în trecut reprezenta cunoaşterea esenţială, iniţiatică, a Ayurveda-ei. Chiar şi aşa, ceea ce este inclus în scrierile păstrate până în prezent se găseşte consemnat adeseori într-o formă misterioasă, a cărei descifrare bazată pe decriptarea unor simboluri arhetipale este posibilă numai printr-o cât mai profundă introspecţie şi deschidere spirituală.

Toate sursele Ayurveda-ice scrise, existente la ora actuală concordă asupra faptului că transmiterea cunoaşterii Ayurveda-ice s-a realizat în trecut într-o formă iniţiatică. În decursul timpului au existat două etape majore ale transmiterii iniţiatice a Ştiinţei Vieţii. Prima etapă este numită „Tradiţia divină” şi cuprinde procesul iniţiatic al transmiterii originare a Ayurveda-ei ce a avut loc în lumea subtilă superioară a fiinţelor celeste, începând de la Brahma, aspectul lui Dumnezeu de Creator al Universului. Cea de-a doua etapă majoră este numită „Tradiţia înţelepţilor” şi include procesul iniţiatic al transmiterii Ştiinţei Sacre a Vieţii ce a avut loc în lumea oamenilor, odată cu momentul revelării de către Indra (fiinţa divină ce îndeplineşte rolul de ocrotitor al discipolilor căii spirituale) a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda) înţelepţilor ei plini de compasiune faţă de toate fiinţele umane.

Extras din lucrarea „Mari iniţiaţi ai tradiţiei Ayurveda” de Gregorian Bivolaru, Andrei Gămulea, Aurora Nicolae, Editura Shambala, 2002.

Citiţi şi:

Ayurveda-ştiinţa şi arta vindecării
Actualitatea sistemului Ayurveda
Modalităţi practice ale sistemului Ayurveda

iunie 2006
yogaesoteric

iarna

2008-03-21T12:46:00.000-07:00

Câteva recomandări ayurvedice simple pentru perioada de iarnă

de Andrei Gămulea

Ştiinţa milenară Ayurveda a pus la dispoziţie tuturor celor dornici să fie mai mereu fericiţi şi sănătoşi anumite recomandări şi indicaţii simple, accesibile şi usor de abordat. Tradiţia ayurvedică oferă anumite recomandări pentru parcurgerea (traversarea) într-o cât mai bună stare fizică şi psihică a fiecărui anotimp al anului. În cele ce urmează vă prezentăm câteva astfel de recomandări pentru perioada de iarnă.

În timpul iernii, datorită răcorii, frigului şi vântului, adesea uscat, ce se manifestă în ambianţa imediată, focul digestiv al omului tinde să devină de regulă ceva mai puternic decât în restul anului. Acesta este un aşa-zis răspuns natural, compensator, al organismului uman. Astfel că, pentru cei mai mulţi oameni, mai ales pentru cei cu o constituţie slabă, perioada de iarnă poate reprezenta, dacă este folosită corect, un foarte bun prilej pentru a se împlini din punct de vedere corporal (fizic), aceasta bineînţeles dacă vor respecta indicaţiile următoare. Tocmai datorită faptului că în perioada de iarnă, la majoritatea fiinţelor umane puterea digestivă înregistrează o creştere simţitoare, în Ayurveda se recomandă ca oamenii să consume în mod preponderent alimente consistente şi hrănitoare, alimente despre care în Ayurveda se ştie că sunt caracterizate în general de predominanţa gusturilor dulce, sărat şi acru. Astfel că, fiecare dintre noi avem posibilitatea ca, în ciuda frigului sau a gerului de afară, să ne menţinem bine dispuşi, fericiţi, sănătoşi şi plini de vigoare, preparându-ne şi apoi mâncând cu bucurie, împreună cu cei dragi, o hrană consistentă.

De asemenea, este indicat ca în timpul iernii să consumăm în mod regulat mâncăruri (inclusiv supe) calde de legume (preparate în principal cu cartofi, morcovi şi mai ales cu ţelină) la care să nu uităm să adăugăm condimente şi arome naturale (cimbru, busuioc, piper, frunze de dafin, pulbere de rădăcină de ghimbir, frunze de ţelină, seminţe de coriandru etc.).

Tradiţia ayurvedică recomandă ca în perioada de iarnă să alegem mai ales acele reţete în care mâncărurile conţin sau sunt preparate cu ulei (de preferinţă ulei natural nerafinat, presat la rece) sau cu unt proaspăt. În perioada de iarnă consumul de ulei şi unt natural ar trebui să fie ceva mai mare decât în celelalte perioade ale anului, aceasta deoarece se ştie că mâncărurile preparate cu ulei ne pot fi de un real folos pentru a rezista frigului şi vremii geroase şi uscate de afară. Chiar dacă la prima vedere afirmaţia de mai sus poate să pară surprinzătoare pentru unii, totuşi trebuie să o reţinem şi de asemenea să urmărim să o verficăm în mod direct, pentru a ne convinge de adevărul pe care îl conţine.

Să nu uităm că fiecare toamnă ne dăruieşte, aproape de fiecare dată, câte o recoltă bogată de cereale. În tradiţia ayurvedică se recomandă utilizarea frecventă în perioada de iarnă a cerealelor integrale (în special grâu, măcinat sub formă de făină integrală sau, aşa cum mai este numită, făină neagră) în locul făinii albe, cu care ne-am obişnuit în prezent. În Ayurveda, grâul integral face parte din numeroase reţete şi el poate înlocui cu succes făina albă în reţetele pe care noi deja le cunoaştem şi le folosim în mod curent în prezent.

De asemenea, pentru ca gustul dulce să fie cât mai bine reprezentat în alimentaţia din timpul iernii, tradiţia ayurvedică recomandă utilizarea, în locul zahărului, a mierii naturale. Mierea naturală este profund binefăcătoare sănătăţii noastre, astfel că, dacă o vom folosi zilnic în decursul iernii, vom putea constata mai târziu că în tot acest răstimp am fost ca prin miracol feriţi de posibilele răceli cu care ne-am fi confruntat în mod obişnuit, deoarece este cunoscut că mierea, chiar dacă este dulce, are un efect încălzitor asupra corpului şi ne poate feri de răceli.

În afara indicaţiilor referitoare la alimentaţie, Ayurveda oferă şi alte câteva recomandări utile. Hainele călduroase, încăperile bine încălzite, spaţiile curate şi luminoase, interioarele plăcute şi ordonate, toate aceste condiţii prielnice sunt menite să ne ajute să fim mai mereu "în formă" în timpul perioadei de iarnă.

Se ştie de asemenea că în timpul iernii fiecare om simte în mod natural nevoia de a rămâne cât mai mult timp în spaţii călduroase, care să fie ferite de influenţa frigului de afară. Chiar şi în situaţia în care necesitatea face să rămânem mai mult timp afară, este bine să ne pregătim în mod adecvat pentru aceasta. Astfel că, pentru a rezista cât mai bine frigului, este indicat să realizăm periodic masajul ayurvedic tradiţional cu uleiuri. Acest procedeu simplu constă în masarea integrală sau parţială a corpului cu ulei natural de masaj (cu ulei natural de măsline, spre exemplu). Cel mai indicat, mai ales pentru cei care sunt obligaţi să rămână mai mult timp în frig, este masajul cu ulei al tălpilor picioarelor, eventual după o prealabilă baie caldă.

Este indicat ca în decursul iernii să urmărim să realizăm periodic băi calde (fierbinţi). Ele sunt indicate mai ales în cazurile în care am fost obligaţi să rămânem mai mult timp în frig, sau atunci când simţim că se apropie o răceală. Este însă necesar să ştim că în cazul unei băi fierbinţi, de îndată ce simţim că începe să apară o senzaţie de moleşeală sau dacă noi constatăm că nu putem tolera prea mult timp apa fierbinte, trebuie să ieşim imediat din apă, să ne uscăm bine cu un prosop şi apoi să ne odihnim pentru câtva timp într-o cameră bine încălzită. Baia fierbinte nu trebuie să depăşească în general 10-15 minute, după aceea fiind obligatoriu să ne odihnim într-o încăpere caldă, ferită de curenţi de aer.

De asemenea, prin natura sa puţin expansivă, iarna este o perioadă indicată pentru studiu şi interiorizare. Adeseori, în primele luni ale anului calendaristic (ianuarie, februarie) mulţi oameni simt nevoia de a privi retrospectiv evenimentele parcurse în decursul anului care a trecut, astfel că fiecare are acum prilejul să extragă învăţămintele şi să desprindă concluziile pozitive pentru viitor.

Sintetizând, de data aceasta din punct de vedere principial, cele câteva recomandări enumerate mai sus, observăm că în perioada de iarnă predomină pe ansamblu frigul şi vântul care face ca noi să resimţim ambianţa exterioară ca fiind uscată. Tocmai de aceea, pentru a compensa în mod natural aceste aspecte, este necesar să amplificăm în noi căldura, atât printr-o alimentaţie adecvată, aşa cum a fost descris mai sus, cât şi prin menţinerea unei ambianţe relaţionale cât mai călduroase.

Nu trebuie să neglijăm că o mare importanţă are şi starea noastră psihică şi mentală, care şi ea trebuie să fie "caldă". Astfel că în tot acest interval de iarnă este cu precădere indicat să fim prietenoşi, primitori, darnici şi mai ales iubitori, afectuoşi şi tandri, să căutăm să fim cât mai apropiaţi de cei dragi, cărora să le împărtăşim cu sinceritate sentimentele noastre.

Chiar dacă sunt simple în aparenţă, toate aceste recomandări ayurvedice pot fi de un mare folos celor care le vor aplica, adaptându-le în mod inteligent situaţiilor efective cu care ei se confruntă. Nu trebuie să plecăm de la premiza că aceste recomandări sunt dificil de îndeplinit sau că ele necesită schimbări radicale ale obişnuinţelor noastre. Întotdeauna ele pot fi adaptate feluritelor situaţii de viaţă.

Întregul sistem ayurvedic a fost structurat în aşa manieră încât să poată fi aplicat cu uşurinţă în orice situaţie, în orice loc şi indiferent de timp sau de mijloacele materiale aflate la dispoziţie, operând în acest sens doar câteva mici corecţii. Recomandările ayurvedice rămân în principiu aceleaşi, deoarece ele au fost în aşa fel formulate încât să cuprindă întotdeauna esenţialul. Acesta este de fapt şi secretul care face ca şi astăzi Ayurveda să fie o ştiinţă vie, aplicabilă în fiecare parte a lumii.

Articol preluat de pe www.amnro.net

yogaestoeric

exercitii fizice

2008-03-21T12:44:00.000-07:00

Rolul exerciţiilor fizice în menţinerea stării de sănătate

de Andrei Gămulea

Importanţa exerciţiilor fizice în menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate a fost apreciată încă din vremuri străvechi. Următorul citat din tradiţia ayurvedică este foarte semnificativ: „Activitatea trupului care este destinată creşterii puterii şi fermităţii corporale este numită exerciţiu fizic. El trebuie practicat cu regularitate şi într-o măsură corectă. Uşurinţa fizică, fermitatea trupului, capacitatea de muncă, rezistenţa fizică la ridicarea unor greutăţi, eliminarea tulburărilor fiziologice şi stimularea funcţiilor digestive se poate obţine în mod eficient prin exerciţiu fizic care este realizat corect. În schimb, supra-efortul duce la oboseală, epuizare, ori poate da naştere altor neajunsuri trupeşti.”

Viaţa omului modern

O caracteristică importantă, însă nedorită, a vieţii moderne, care face ca viaţa modernă să se deosebească net de viaţa omului din trecut, este nivelul scăzut al activităţii fizice. Datorită multiplelor mijloace tehnice aflate la dispoziţie, în viaţa omului modern s-au redus considerabil situaţiile care pot solicita corpul să realizeze exerciţii fizice.

Studiile epidemiologice moderne au arătat că traiul sedentar, împreună cu starea de obezitate asociată acestuia, reprezintă factori importanţi care contribuie la apariţia unor boli grave, cum sunt diabetul şi ateroscleroza. În prezent, coexistenţa acestor două boli este o cauză frecventă de mortalitate, iar morbiditatea în diabetul zaharat este reprezentată de complicaţiile cardio-vasculare.

Fiziologia exerciţiilor fizice

Studiul detaliat al efortului muscular a început în secolul XVIII, când Antoine Laurent Lavoisier şi Pierre Simon de Laplace au descoperit că efortul muscular consumă oxigen şi produce dioxid de carbon. Pe măsura avansării cercetărilor a devenit din ce în ce mai clar faptul că exerciţiile fizice implică nu doar muşchii, ci şi multe alte ţesuturi corporale. Într-adevăr, în cazul activităţii fizice este necesară o extraordinară coordonare respiratorie, circulatorie şi nervoasă, toate conlucrând în mod controlat.

În secolul XIX, aproape toţi fiziologii renumiţi studiau exerciţiile fizice. În secolul XX, cercetătorii A.V. Hill din Marea Britanie, August Krogh din Danemarca şi Otto Meyerhof din Germania au primit premiul Nobel, în special pentru cercetările lor asupra muşchilor şi asupra exerciţiilor fizice. În anii de dinainte de al 2-lea război mondial, Laboratorul de studiere a oboselii, din cadrul universităţii din Harvard, a devenit centrul mondial al studiului experimental al exerciţiilor fizice.

S-a constatat că, atunci când se află în stare de relaxare, un om normal şi sănătos inhalează între 6 şi 8 litri de aer pe minut, din care aproximativ 0,3 litri de oxigen sunt transferaţi din alveolele pulmonare în sânge. Simultan, dioxidul de carbon este eliminat din sânge şi expirat. Când acelaşi om este antrenat într-o activitate care îi solicită la maxim musculatura, poate să inhaleze 100 litri de aer pe minut, din care să extragă 5 litri de oxigen.

Termenul „cantitatea maximă de oxigen”, introdus de Hill în 1924, caracterizează limita superioară a performanţei unui individ şi s-a dovedit a fi extrem de util în practica fiziologică. Capacitatea maximă de absorbţie a oxigenului în cazul unui individ normal nu este corelată cu capacitatea de ventilaţie sau difuzie a plămânilor, ci cu capacitatea maximă de pompare a inimii. Capacitatea maximă de absorbţie a oxigenului este un indice important al capacităţii circulatorii, în cazul unei funcţionări corecte a plămânilor.

Rolul vital al oxigenului

Mecanismul de control respirator previne acumularea dioxidului de carbon în cantităţi mari şi virtual asigură o cantitate adecvată de oxigen, pe un domeniu care se extinde de la odihnă la mobilizare maximă. Hill a studiat efectele inhalării de oxigen pur în timpul exerciţiilor fizice. Efectul imediat al trecerii de la inhalarea aerului, la inhalarea aerului îmbogăţit cu oxigen, în timpul unor exerciţii realizate constant, este scăderea considerabilă a vitezei respiraţiei.

Atleţii care au inhalat aer îmbogăţit cu oxigen pe perioada antrenamentului au semnalat o eliminare pronunţată a senzaţiei subiective de epuizare şi o descreştere a numărului de respiraţii pe minut. Inhalarea de oxigen a mărit capacitatea de efort a atleţilor.

Pe de altă parte, Jocurile Olimpice din Mexic au demonstrat efectul advers al altitudinii mari şi al hipoxiei (deficienţă de oxigen) asupra atleţilor care au participat.

Nevoia de oxigen

Un mecanism important utilizat de corp în condiţii severe de stres, cauzate de exerciţii fizice solicitante, este capacitatea de a genera o nevoie mărită de oxigen.

Dr. Roger Bannister din Anglia în 1954 (fiind atunci în timpul studenţiei la medicină) a alergat o milă în 4 minute. Ulterior, Peter Snell, din Noua Zeelandă, a alergat o milă în 3 minute şi 54 secunde. Astfel de recorduri sunt posibile, deoarece mecanismele corporale permit unui corp antrenat să treacă temporar peste capacitatea obişnuită de a transporta oxigen la muşchii activi şi să compenseze aceasta după terminarea efortului. Ventilaţia şi inhalarea oxigenului continuă să rămână mai crescute decât în starea normală a corpului, o perioadă de timp după ce efortul a încetat.

Termenul „stare staţionară” este utilizat de fiziologii care studiază efortul fizic pentru a defini ritmul activităţii care poate fi susţinută o perioadă lungă de timp, fără să apară o nevoie suplimentară de oxigen.

În timpul unei activităţi continue, cum ar fi mersul pe jos cu o viteză de 5 km pe oră timp de câteva ore, nevoia de oxigen creşte rapid la început şi apoi scade. Ulterior, ea poate să rămână aceeaşi câteva ore. În timpul unei activităţi solicitante, nevoia de oxigen creşte rapid şi continuu până la terminarea activităţii.

Adaptarea la efort fizic

În mod normal, sângele arterial conţine aproximativ 18% oxigen, exprimat volumic (transportat de hemoglobina din celulele roşii). Dacă se inhalează oxigen pur, acest procent creşte la 18,5%. În timpul odihnei ţesuturile absorb oxigen cu o viteză care scade procentul de 18% oxigen în sângele arterial la aproximativ 12% în sângele venos. Aceasta este diferenţa arterio-venoasă.

Pe de altă parte în timpul exerciţiului fizic sângele poate ceda ţesuturilor şi până la 15% oxigen, de aproape 2,5 ori mai mult decât în timpul relaxării. Proprietăţile biologice ale hemoglobinei au un rol important în adaptarea corpului la efort.

În cazul unui tânăr, inima îşi poate creşte forţa de contracţie de la 5,5 litri de sânge pe minut în perioada de relaxare, la de aproape 5 ori mai mult în timpul efortului maxim. La maxim, necesităţile de oxigen ale inimii cresc forţa sa de contracţie, atât prin accelerarea pulsului, cât şi prin creşterea volumului de sânge pompat. Pulsul se poate dubla sau chiar tripla, volumul de sânge pompat poate ajunge de la 60-80 ml pe bătaie, în timpul relaxării, până la 120 ml, în timpul efortului.

La un efort moderat inima fie îşi accelerează pulsul, fie îşi măreşte contracţia, în funcţie de antrenamentul individual şi probabil şi în funcţie de alţi factori. Inima unui atlet antrenat îşi măreşte volumul de pompare mult mai rapid decât inima unei persoane sedentare.

Sub stresul emoţiilor, cum ar fi teama sau mânia, inima îşi creşte capacitatea aproape în întregime prin accelerarea pulsului. Dacă nervii care controlează pulsul sunt blocaţi experimental folosind medicamente, inima îşi va creşte oricum volumul de pompare. Creşterea capacităţii cardiace pe perioada stresului emoţional este considerabil mai scăzută decât în condiţii de stres fizic, nu mai mult de 1/3 peste capacitatea normală din timpul relaxării.

Redistribuirea fluxului sanguin

Capacitatea inimii de a-şi mări randamentul de cinci ori nu este suficientă, chiar dacă permite hemoglobinei să cedeze mai uşor oxigenul, pentru a compensa consumarea oxigenului în timpul unor exerciţii intense. O altă măsură este modificarea compoziţiei sângelui. În timpul efortului mărit majoritatea sângelui arterial este direcţionat către muşchii activi, unde necesarul de oxigen este acut.

Când organismul se relaxează, muşchii nu consumă mai mult de 20% din necesarul total de oxigen al corpului. Cantităţi substanţiale de oxigen se duc către creier, inimă, piele, rinichi şi alte organe. Procentul de 20% înseamnă cam 60-70 ml de oxigen (consumul total de oxigen al corpului în relaxare este de aproximativ 300 ml pe minut).

În timpul efortului, cum ar fi alergat sau înot, muşchii activi necesită aproximativ 3000 ml de oxigen pe minut sau aproximativ de 50 de ori mai mult decât necesităţile din timpul relaxării. Celelalte organe corporale nu au atât de multă nevoie de oxigen. De fapt majoritatea lor folosesc mult mai puţin oxigen în timpul efortului maxim. Prin mecanisme adaptative aproape tot sângele pompat de inimă în timpul efortului fizic ajunge la muşchii activi.

Celulele musculare nu sunt afectate de o scădere temporară a oxigenării lor, datorită prezenţei mioglobinei. Această substanţă transportă oxigen, asemenea hemoglobinei, dar cedează mai greu oxigenul decât hemoglobina şi este astfel o substanţă care depozitează oxigenul în celulele musculare. O celulă musculară care se contractă intermitent îşi poate reface oximioglobina în timpul fazei de relaxare şi apoi, în faza de contracţie, utilizează oxigenul legat de oximioglobină. Cantitatea de mioglobină din ţesutul muscular poate fi mărită prin exerciţiu fizic.

Articol preluat de pe www.amnro.net

yogaesoteric

sucurile de fructe

2008-03-21T12:43:00.000-07:00

Cura de primăvară: Sucurile de fructe şi legume – o extraordinară sursă de hrană vie

Fructele şi legumele reprezintă o parte importantă a alimentaţiei de zi cu zi. Ele sunt preţioase atât pentru cei sănătoşi, cărora le asigură energie şi vitalitate, cât şi pentru cei bolnavi, pe care îi pot ajuta, pe lângă aportul energetic, în ameliorarea şi chiar vindecarea bolilor. Folosirea lor ca atare, însă, nu cuprinde o cantitate suficientă de calorii din cauza cantităţii mari de energie cheltuite pentru digestie şi asimilare, proces ce durează 3-4 ore. Sunt recomandate sucurile, pe de o parte, pentru că partea vitală a fructelor şi legumelor se află în seva lor pe care o obţinem sub formă de suc, iar pe de altă parte, pentru că sucul de legume şi fructe crude este asimilat în 10-15 minute şi folosit aproape în întregime pentru hrănirea şi regenerarea ţesuturilor, cu un efort minim din partea aparatului digestiv.

Astfel, sucurile de fructe sunt adevăraţi purificatori ai corpului. Fructele folosite trebuie să fie coapte şi nu trebuie consumate împreună cu alimente care conţin amidon (pâine, făinoase, dulciuri). Dacă sunt alese fructe suficient de variate, ele pot da organismului toate zaharurile de care acesta are nevoie. Sucurile de legume sunt regeneratoare şi îmbunătăţesc metabolismul. Ele conţin toţi aminoacizii, mineralele, sărurile, enzimele şi vitaminele necesare, cu condiţia să fie proaspete, crude, fără conservanţi şi să fie extrase în mod corect din legume.

Pietrele la fiere şi rinichi sunt urmarea naturală a consumului de carne, amidon concentrat şi zaharuri, care fac ca organismul să nu mai elimine depozitele de calciu anorganic. Calciul este un element vital, dar util numai sub formă solubilă în apă, singura formă recunoscută şi folosită de organism, întâlnit astfel în sucurile proaspete de fructe şi legume; sub această formă, el trece prin ficat şi este asimilat complet. Calciul anorganic, insolubil în apă, este eliminat prin rinichi şi prin vezica biliară, putând produce nisip sau pietre la nivelul acestor organe sau chiar depuneri în zona anusului, generând hemoroizi.

Sucurile de legume şi fructe nu trebuie considerate alimente concentrate sau medicamente; ele sunt printre cele mai puţin concentrate şi, totuşi, cele mai hrănitoare dintre alimente. O influenţă deosebită asupra calităţii sucurilor o are şi modalitatea de obţinere a lor. Astfel, e bine să fie extrase, cât mai complet, în momentul folosirii. Dacă sunt extrase incomplet, vor conţine apă vitală, organică, însă vor avea o calitate redusă prin lipsa vitaminelor şi a enzimelor. Nici transformarea legumelor într-un terci din care nu s-a eliminat celuloza nu este recomandată, fiindcă sucurile sunt indicate tocmai pentru a permite organismului să asimileze toate elementele vitale, fără a împovăra aparatul digestiv.

În ceea ce priveşte cantitatea de suc necesară, în general, o jumătate de litru pe zi este un minim pentru a avea efecte perceptibile, dar se poate bea şi mai mult(1-4 litri), după specificul organismului, însă fără să exagerăm.

Este util ca, în cure de mai lungă durată, să se ţină seama şi de următoarele aspecte:
1. În regenerarea naturală a organismului, acţiunea de curăţire pe care o au sucurile din legume poate fi însoţită uneori de o perioadă de jenă sau dureri.
2. După o perioadă de tratament, uneori, poate apărea o coloraţie galbenă sau brună a pielii, ceea ce indică o evacuare de bilă reziduală în cantităţi mai mari decât pot elimina organele cu această funcţie. După un timp însă, coloraţia va dispare.
3. O mare importanţă o are curăţirea şi menţinerea într-o bună stare de igienă a vaselor folosite şi a aparaturii în care se face sucul.

Curele cu sucuri de fructe şi legume

Pentru a beneficia de imensele avantaje ale acestei extraordinare metode de purificare şi întărire a întregului organism, trebuie mai întâi să ne procurăm o centrifugă cât mai bună, care să ne scutească de multe eforturi inutile şi care, în plus, să aibă un foarte bun randament. Un lucru important de reţinut este că extragerea sucului de fructe şi legume trebuie totdeauna să se facă la temperatura ambiantă. De asemenea, este important să nu uităm că, dacă lăsăm fructele şi legumele să dobândească temperatura ambiantă în cazul în care au fost ţinute la frigider, în nici un caz nu le vom lăsa să stea în apă deoarece prin aceasta ele îşi vor pierde cea mai mare parte din sărurile minerale, care se vor dizolva atunci în apa respectivă. Este de la sine înţeles că, înainte de a le pune la centrifugă, vom spăla cu grijă fructele şi legumele (care trebuie să fie cât mai proaspete şi de bună calitate).

Sucul rezultat îl vom bea pe loc sau la un interval de timp destul de scurt, pentru că proprietăţile sale specifice se pierd în cea mai mare parte dacă îl lăsăm să stea în sticlă câteva zile (acesta este şi motivul pentru care o cură de apă minerală de exemplu, se face întotdeauna la faţa locului, unde de altfel se şi amenajează staţiuni, şi nu stând acasă şi bând apa care provine de la acelaşi izvor, dar care este îmbuteliată). De fapt, este bine să reţinem că, după cura propriu-zisă, fiind mai purificaţi şi oarecum sensibilizaţi din punct de vedere subtil, vom putea constata în mod direct diferenţa enormă care există între fructele şi legumele din conserve şi cele consumate proaspete.

Ne putem alege singuri cura de sucuri în funcţie de propriile noastre cerinţe. Este foarte bine dacă, măcar din când în când, ne vom putea transforma weekend-urile în veritabile perioade de „repunere în formă” în cele 2-3 zile de odihnă, profitând din plin de virtuţile minunate ale fructelor şi legumelor fiecărui sezon. Iată în continuare un exemplu de cură de sucuri din fructe şi legume care poate fi desfăşurată pe o durată de 2-3 zile (este foarte important ca în aceste 2-3 zile consecutive de cură să urmăm o singură cură; altfel spus, este foarte bine să bem sucuri realizate din aceleaşi componente sau amestecuri de vegetale):
-dimineaţa: unul sau două fructe crude;
-la prânz: vom bea un suc la începutul mesei, apoi vom mânca un fruct crud;
-seara: vom bea un suc la începutul mesei, apoi vom mânca un fruct crud.

Acest procedeu ne va permite să eliminăm în numai 2-3 zile o mare cantitate de toxine din organism. Datorită lui, ne vom simţi mult mai uşori şi luminoşi!

Putem recurge şi la cure de 10 zile după cum urmează:

Primele 3 zile:
-dimineaţa: vom bea sucul unui fruct şi vom mânca unul sau două fructe crude ( este preferabil să consumăm o singură varietate de fructe, de exemplu: mere).
-la prânz, cu o jumătate de oră înainte de masă, vom recurge la un amestec de plante, pentru purificarea şi stimularea ficatului, pe care le vom măcina foarte mărunt, până când se vor transforma într-o pulbere foarte fină, după care le vom amesteca bine şi, după ce le vom umezi uşor, vom pune amestecul astfel obţinut sub limbă, unde va rămâne timp de 15 minute. În final, amestecul de plante ţinut sub limbă va fi înghiţit cu apă. Putem atunci alege plantele în funcţie de posibilităţile de moment, de exemplu: anghinare (frunze), turiţă mare (flori), măceş (frunze), lemn dulce (rădăcină), rozmarin (frunze), păpădie (rădăcină), drăgaică (vârfuri înflorite), filimică (flori), etc., sau numai câteva dintre ele. Vom bea apoi sucul unui fruct şi vom mânca unul sau două fructe crude. Continuăm apoi cu salate şi legume crude, preparate în amestec sau separat şi condimentate cu condimente naturale după gust.
-seara: aceleaşi indicaţii ca şi la prânz.
-înainte de culcare: vom consuma un macerat la rece dintr-o combinaţie de plante, având un caracter laxativ şi depurativ sanguin, cum ar fi: limba mielului (frunze), siminichie (foliole), criptogamă de baltă, cimbrişor, lemn dulce, coada şoricelului, săpunariţă, roibă (rădăcină), cruşin (scoarţă), etc. (sau numai o parte dintre ele, pe care le găsim), pe care le vom măcina foarte fin şi apoi vom proceda în modul descris anterior.

După aceste 3 zile de purificare:
-continuăm să ne alimentăm în aceeaşi manieră, introducând însă moderat la masa de prânz şi seara cereale, brânzeturi, iaurt, ouă (numai gălbenuşul).

După 10 zile, întocmai ca o plantă bine udată, corpul nostru îşi va reface integral forţele, regenerându-şi complet energia vitală. Vor fi eliminate în egală măsură coşurile (acneea) dizgraţioase de pe faţă şi corp, ca şi reacţiile violente ale pielii la primele expuneri la soare. Vom constata totodată că digestia şi asimilaţia vor fi foarte bine stimulate.

Amestecând mai multe asemenea sucuri de fructe şi legume, vom putea obţine ceea ce se numeşte un „cocteil dătător de sănătate”. Un asemenea cocteil combină în mod inteligent toate efectele împreună cu elementele active, benefice, caracteristice fiecărui suc în parte. Asemenea cocteiluri conţin totodată vitamine (A, B1, B2, C, D, E, PP, U, etc.), calciu, potasiu, fosfor, fier, sodiu, mangan, siliciu, iod, arsenic, brom, clor, cupru, zinc, aluminiu, sulf, salpetru, pectină, papaină, emulsină, clorofile, uleiuri esenţiale, etc. Aici este demnă de reţinut prezenţa rubidiului, element radioactiv care ne protejează în mod eficient de cele mai grave infecţii.

Citiţi în continuare proprietăţile şi indicaţiile principale pentru sucurile de legume şi fructe folosite cel mai des:

Sucurile de legume
Sucurile de fructe

Curele cu sucuri de legume şi fructe pot fi folosite în toate anotimpurile, conform specificului fiecăruia. Primăvara însă, fapt cunoscut în tradiţia ayurvedică şi nu numai, energiile vieţii se manifestă plenar, totul se trezeşte la viaţă, iar fiinţa umană poate beneficia foarte uşor de aceste energii, folosindu-le din plin atât pentru regenerare, cât şi pentru purificare. Realizarea de cure cu sucuri de fructe şi de legume are efecte atât asupra corpului fizic cât şi asupra învelişurilor mai subtile ale fiinţei, amplificând astfel foarte mult senzaţiile şi percepţiile, îmbunătăţind capacitatea de înţelegere, cea de discriminare, inteligenţa, crescând tonusul, dinamismul, vioiciunea şi bucuria de a trăi.

Bibliografie:
- Gregorian Bivolaru - Enciclopedia naturistă a vitaminelor, Editura Shambala, 2003
- Ernst Günther – Hrana vie, Editura Venus, 2002
- Dan Bozaru – Alimentaţia în practica yoga, Editura Satya, 1993

Citiţi şi:
Yoga şi alimentaţia
Fructele proaspete, naturale şi stările benefice

yogaesoteric
martie 2007

postul

2008-03-21T12:39:00.000-07:00

Postul, cea mai firească terapie

Postul alimentar are virtuţi preventive, purificatoare şi vindecătoare
de Melania Radu

Motto: „Cu cât hrăniţi mai mult şi cum nu trebuie un bolnav,
cu atât mai mult îi dăunaţi.” – Hypocrate
Postul, adică repausul alimentar complet sau parţial, este unul dintre tratamentele cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. Acesta depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute, acţiunea sa dovedindu-se prin experienţă a fi nu numai lipsită de orice pericol, ci chiar salvatoare în multe situaţii. Aceasta datorită faptului că postul acţionează direct asupra cauzei bolii, ajungând chiar să o vindece, dacă postul este ţinut suficient timp.

Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe. Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.

Când vorbim despre post ne referim, în principal, la postul negru, repausul alimentar complet realizat într-un anumit interval de timp în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă. Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!

Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane. Practic, putem spune că postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.

Postul, un subiect la modă în lumea ştiinţifică

Postul alimentar, înţeles ca post negru, a ajuns în ultimii 5-10 ani să capteze treptat şi atenţia cercetătorilor. Posibilele aspecte psihologice şi spirituale ale postului alimentar reprezintă încă un mare mister pentru lumea medicală ştiinţifică, la acestea concurând şi sărăcia modalităţilor actuale de cuantificare şi monitorizare a unor procese mai puţin concrete. Deşi enigmele lui nu au fost încă elucidate complet, este unanim acceptat că postul alimentar are un efect anti-îmbătrânire şi reduce riscul de dezvoltare a unor stări patologice.

Ştiinţific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pentru a-i întreţine viaţa, fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite. Sunt numeroase exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave ori pentru a se apropia de Dumnezeu.

Nutriţie şi longevitate

Legătura dintre tipul de nutriţie şi longevitate este menţionată încă de la începuturile istoriei umanităţii. În antichitate, excesele alimentare erau considerate a fi cauza tuturor bolilor, având în acelaşi timp reputaţia de a scurta viaţa, în timp ce moderaţia în alimentaţie reprezenta una dintre „regulile de aur” ale oricărei strategii terapeutice.

Un obicei tradiţional având drept scop menţinerea stării de sănătate, încă practicat în Orient, este acela de a te „ridica de la masă pe jumătate flămând” sau altfel spus, cu stomacul numai pe jumătate plin. Nutriţioniştii moderni subscriu la acest punct de vedere, considerând supraalimentaţia ca unul dintre motivele apariţiei unor afecţiuni, inclusiv a obezităţii.

Hrană pură şi hrană impură

Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă în organism unele reziduuri. Atunci cand mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare, apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când – aşa cum este de cele mai multe ori cazul – mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

Tradiţional, se vorbeşte despre hrană „pură” (cea care este benefică organismului nostru din toate punctele de vedere) şi hrana „impură” (cea care ne dăunează, indiferent de motiv). Aceste apelative nu se referă nicidecum la faptul că alimentele sunt spălate sau curăţate, ci se referă la calitatea lor. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe reziduuri în organism nu este considerată pură, chiar dacă este preparată din ingrediente bine spălate şi corect preparate. Un exemplu de hrană pură îl constituie alimentele care rămân proaspete mult timp, cele care sunt aproape integral absorbite de organism fără a lăsa decât puţine reziduuri, fructele şi legumele coapte natural, care sunt pline de energie solară.
Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării

Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.

Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.

Postul declanşează mecanismele de purificare ale organismului

Acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism poate fi însoţită la începutul postului de unele fenomene mai puţin plăcute: pot apare dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin. Toate acestea sunt de fapt semne bune, care arată că tocmai ne eliberăm de o mare cantitate din impurităţile acumulate. Cei care se simt tulburaţi când postesc sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie să ţină post.

Atitudinea înţeleaptă în această situaţie este aceea de a aştepta cu răbdare să se încheie acţiunea naturală de eliminare a toxinelor. Este importantă încrederea în transformările binefăcătoare pe care postul le va produce în fiinţa noastră. În scurt timp disconfortul va dispărea făcând loc unei stări de bine şi de linişte interioară. Devenim mai uşori şi mai fericiţi. Aceasta pentru că prin post se elimină chiar şi reziduurile karmice, adică urmele lăsate în fiinţa noastră de greşelile pe care le-am săvârşit în această viaţă ori în cele anterioare, încălcând legile universale ale firii.

Revenirea la alimentaţia obişnuită se face treptat

Pentru a menţine cât mai mult timp starea de bine pe care ne-o aduce postul e bine să fim prevăzători şi în momentul revenirii la regimul alimentar obişnuit. La prima masă după un post de 24 de ore cel mai bine e să mâncăm o salată de fructe sau legume crude şi să evităm alimentele mai grele (lactate, uleioase) pe care le putem consuma după 2-3 ore. Dacă postul (negru) este mai îndelungat, revenirea la alimentaţia obişnuită trebuie făcută gradat, în acelaşi număr de zile cât a durat şi postul, începând cu supe foarte diluate, în care s-au fiert anumite legume sau cereale (de obicei morcov şi orez). George Bernard Shaw, celebrul scriitor englez care era adept al dietei vegetariene, spunea: “Orice prost poate să ţină post, dar numai un înţelept reuşeşte să procedeze corect la revenirea din post.”

Un post negru mai lung de trei zile este bine să fie făcut sub supravegherea unui medic naturist. Postul negru nu este recomandat persoanelor subponderale, cu o vitalitate scăzută, hipotensive, cu carenţe grave de minerale şi vitamine. În aceste cazuri, sunt de preferat curele cu sucuri de legume şi fructe.

Postul ca modalitate de transformare a fiinţei umane

De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost investit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, dar şi psihicul, sufletul şi chiar spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc. Practica postului alimentar, se afirmă în textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul global al fiinţei pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame. Dacă învăţăm să ne abţinem de la hrana fizică învăţăm să ne abţinem şi de la sentimente, gânduri şi tendinţe negative. Astfel ne redobândim ori ne păstrăm puritatea şi libertatea.

„Şi nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfântă şi închinată lui Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Mamei Pământeşti, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru Ceresc. Şi într-a şaptea zi nu mâncaţi mâncare pământească, ci trăiţi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Şi fiţi toată ziua cu îngerii Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi în a şaptea zi lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să clădească Împărăţia Cerurilor în trupul vostru, aşa cum voi munciţi şase zile în Împărăţia Mamei Pământeşti. Şi nu lăsaţi mâncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru în timpul celei de-a şaptea zi. Şi Dumnezeu vă va da viaţă lungă pe Pământ, ca să puteţi avea viaţă lungă în Împărăţia Cerurilor. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu mai vedeţi nici o boală pe pământ, veţi trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor.” (Evanghelia Păcii după Ioan)

Corelaţii astrologice

Postul negru realizat într-o anumită zi a săptămânii ne pune în rezonanţă cu influxul subtil astral al planetei care influenţează în mod predominant ziua respectivă. Efectuarea cu regularitate a postului în aceeaşi zi a săptămânii duce în timp la asimilarea în fiinţa noastră a aspectelor benefice corespunzătoare respectivei sfere de forţă şi influenţă planetară. De exemplu: postul negru de marţea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Marte) amplifică masculinitatea şi ajută la eliminarea situaţiilor de viaţă ce implică violenţa; postul negru ţinut miercurea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Mercur) permite obţinerea succesului material; postul negru de vinerea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Venus) favorizează asimilarea aspectelor ce ţin de iubire, armonie, frumuseţe, pace lăuntrică şi fericire; postul negru de duminica (zi aflată sub influenţa subtilă a Soarelui) solarizează şi purifică, arde karma negativă acumulată, favorizează apropierea de Dumnezeu. Pentru a ajunge la efectele dorite este necesar să ţinem post cu regularitate în aceeaşi zi a săptămânii; după 3-4 luni efectele încep să se facă simţite, iar după doi ani se obţine o stabilizare a lor.

Citiţi şi:
FICATUL - marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre
O cură de excepţie: terapia cu apă de izvor
Yoga şi alimentaţia

yogaesoteric
ianuarie 2008

Alimente miracol

2008-03-21T12:29:00.000-07:00

Alimente miracol

de Melania Radu

“Alimentele trebuie să ne fie medicamente,
iar medicamente trebuie să ne fie alimentele.” - Hypocrate

Există unele alimente deosebit de importante pentru o dietă sănătoasă, chiar miraculoase datorită efectelor terapeutice, echilibrante, vitalizante, purificatoare şi de prelungire a vieţii. Acestea îşi datorează numeroasele calităţi bogăţiei în vitamine naturale (dintre care unele sunt puternici antioxidanţi: vitamina C, vitamina E şi betacarotenul), în acizi aminaţi rari, în săruri minerale, în oligoelemente indispensabile. În plus, ele aduc în fiinţă o cantitate foarte mare de prana (energia subtilă ce impregnează întregul macrocosmos). Astfel de alimente sunt: polenul, mierea de albine, grâul, drojdia de bere, iaurtul, pătrunjelul. Le prezentăm în continuare, alături de câteva reţete utilizate în alimentaţia lacto-vegetariană, de unele remedii folosite de medicina tradiţională, precum şi de unele sfaturi pentru o stare de sănătate perfectă, longevitate şi vitalitate.

Polenul

Polenul reprezintă un aliment “miracol” prin excelenţă. Asociat cu puţină miere, el asigură creşterea organismului. Un grup de cercetători ruşi au identificat nu mai puţin de 27 de elemente în compoziţia sa. Analiza biochimică arată că în conţinutul său se găsesc proteine, zaharuri, substanţe minerale, oligoelemente, toate vitaminele şi, în plus, fermenţi biochimici, hormoni, factori de creştere, pigmenţi. Aliment echilibrant, dinamizator şi revitalizant, el redă în numai câteva zile vigoarea şi bucuria persoanelor deprimate, obosite şi surmenate. Uşor laxativ, el dezintoxică organismul, iar consumul său sistematic permite să se evite îmbătrânirea prematură. Polenul provoacă, de asemenea, o creştere rapidă a cantităţii de hemoglobină din sânge. Examenele de laborator au permis să se constate că în anemii, numărul globulelor roşii creşte cu aproximativ 500.000/mm3 de sânge, după absorbţia timp de o lună a unei linguriţe de polen zilnic. La convalescenţi şi bătrâni, polenul determină o creştere în greutate. Această acţiune este însoţită de un efect energizant.

Raţia cotidiană normală de polen este de la o jumătate de linguriţă la o linguriţă. Se va diminua doza dacă ea produce un efect laxativ prea accentuat; ea va fi mărită, însă, în caz de oboseală accentuată, slăbire, creştere dificilă, anemie. Se indică să se consume cu regularitate, mai ales de către cei care au împlinit deja 60 de ani. Este posibil ca unii, ţinând o astfel de cură de polen, să resimtă unele dureri, ca nişte spasme sau crampe în zona abdominală, aspect ce indică acţiunea puternic energizantă, de tonifiere şi purificare a polenului ingerat, aspecte cu care organismul nu era obişnuit anterior. Totuşi, după un anumit timp în care s-a preseverat cu “stoicism” în menţinerea curei, durerile vor dispărea treptat până la eliminarea completă şi înlocuirea lor cu stări euforice, de bună dispoziţie şi încredere. Acesta va fi un semnal edificator al acţiunii pline de eficienţă a polenului.

Efectele maxime se obţin atunci cînd polenul este luat dimineaţa, după toaleta obişnuită, pe stomacul gol. El trebuie ţinut în gură şi mestecat îndelung, chiar dacă se va topi repede. În acest fel, pe lângă o excelentă asimilare în organism, el va ajuta la igiena şi sănătatea cavităţii bucale. După ce a fost luată întreaga cantitate de polen, timp de 30 minute, nu trebuie să se mănânce şi nici să se bea ceva. Este recomandat în toate bolile, cu excepţia dibetului şi este un bun adjuvant în terapia cancerului. Luându-l în mod regulat şi respectând aceste sugestii, polenul se va dovedi un adevărat panaceu, îmbunătăţindu-ne starea de sănătate; consumul acestuia are efecte cumulative în timp.

Mierea de albine

Aliment esenţial în dieta naturistă, mierea naturală de albine este un produs de origine animală şi vegetală, uşor de digerat şi asimilat, cu o enormă valoare nutritivă, calităţi pe care nu le pierde în timp. Este fabricată de albine din nectarul florilor care, printr-o prelucrare specială în interiorul organismului albinelor, este îmbogăţită cu substanţe proprii şi depozitată apoi în celulele fagurilor. Adevărat concentrat de lumină solară, despre mierea naturală se spune în mod semnificativ că era folosită frecvent chiar şi de zeii din Olimp.

Mierea conţine o gamă largă de zaharuri asimilabile aproape instantaneu de către organismul uman (dextroză, levuloză, zaharoză, etc.), diverse enzime, aminoacizi, unii factori antibiotici (cum ar fi inhibina), minerale în formă naturală uşor de asimilat (fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, etc.), precum şi o varietate de vitamine (C, K, PP, H şi unele vitamine din grupul B) pentru care mierea este (spre deosebire de vegetale) un excelent mediu de conservare. Cele mai importante calităţi îi sunt conferite mierii de complexul biologic al oligoelementelor pe care le conţine şi care acţionează în cele mai diferite părţi ale organismului. Acestea, alături de conţinutul în vitamine, fac din miere un aliment indispensabil, un adevărat medicament, cu largi perspective de utilizare terapeutică.

Avantajele pe care le are mierea faţă de alte zaharuri nu sunt nici acestea de neglijat. Mierea nu este absolut deloc iritantă pentru mucoasa aparatului digestiv, dimpotrivă, este chiar eficientă în unele afecţiuni ale tubului digestiv. Ea este pe primul loc din punctul de vedere al asimilării aproape imediate şi fără efort în organism, astfel încât poate fi folosită în toate cazurile în care organismul are nevoie de un aport energetic imediat. Dintre toate zaharurile, mierea este cel mai bine suportată de către rinichi. Este un bun calmant, liniştind în mod natural şi fără efecte secundare negative organismul. Este un aliment prin excelenţă igienic, relativ uşor de procurat şi chiar ieftin ţinând cont de economiile pe care, prin intermediul ei, le facem nemaiavând nevoie de medicamente.

Dintre multiplele binefaceri ale mierii de albine menţionăm: mierea hrăneşte inima asigurând constanţa conţinutului de zaharuri din sânge; este un aliment ideal pentru copii (e un bun îndulcitor, le furnizează mineralele de care au nevoie pentru creştere, are o acţiune uşor laxativă şi antiseptică, poate fi folosită ca înlocuitor al edulcoranţilor în alăptarea artificială a sugarilor, favorizează funcţionarea căilor digestive şi erupţia dentară, este un remediu eficace contra enurezisului – adică urinarea involuntară în pat în timpul nopţii, are o acţiune calmantă binefăcătoare şi este spontan foarte plăcută de copii); este un aliment cu efecte hotărâtoare în timpul sarcinii; un bun tratament pentru combaterea cârceilor - două linguriţe de miere la fiecare masă timp de o săptămână; poate fi folosită cu succes în vindecarea plăgilor şi arsurilor; este de un mare ajutor pentru convalescenţi; are efecte de prelungire a vieţii; are posibilităţi de utilizare cosmetică; poate fi folosită aât în curele de îngrăşare, cât şi în cele de slăbire; este o sursă de energie şi recuperare a forţelor pentru sportivi.

Mierea poate fi consumată cel mai bine singură sau în combinaţie cu alte alimente, cu condiţia să nu fie prea calde (peste 37ºC îşi pierde calităţile). Mierea polifloră este indicată în consumul general, iar cea monofloră, în funcţie de provenienţa ei, are calităţi terapeutice diverse, “moştenind” proprietăţile alimentare şi curative ale plantelor din care este obţinută.

Hidromelul. O băutură tonică şi revigorantă se poate obţine amestecând 1 litru de apă cu 100 g miere şi lăsând-o la fermentat 1-2 zile într-un loc cald, până capătă un gust acrişor. Se consumă de preferinţă la distanţă în timp de mese, pentru a savura efectul reîmprospătător.

Zahărul invertit. În cazul în care nu avem mereu miere la dispoziţie sau ne este dificilă procurarea acesteia, putem recurge, pentru a evita multiplele efecte nocive pe care le declanşează în corp consumul de zahăr, la aşa-zisul zahăr invertit. Iată şi reţeta: 1 kg de zahăr, 450ml de apă, o linguriţă rasă de acid citric (suc de lămâie) sau acid tartric (sare de lămâie); toate acestea se fierb timp de 10 minute. Se colectează mereu spuma cu o lingură de lemn. Se obţine astfel un amestec de două monozaharide - glucoză şi fructoză, cu putere de îndulcire dublă faţă de zahăr. Prin faptul că zahărul invertit conţine acid citric, previne anumite maladii. Se ştie de asemenea că acidul citric sporeşte asimilarea calciului în intestine, contribuie la combaterea şi vindecarea rahitismului, previne formarea calculilor renali, dizolvă uraţii (sărurile acidului uric) şi are certe proprietăţi antiinfecţioase.

* Pe de altă parte, iată care sunt doar câteva dintre efectele consumului de zahăr alb:
Este considerat ca fiind unul dintre cele mai dure droguri, numit “moartea albă”. După carne, ocupă primul loc în scurtarea vieţii. Deşi este de natură organică, prin rafinare îşi pierde constituenţii naturali. Pentru a putea fi apoi metabolizat este invertit de către organism, proces pentru care fură din rezervele acestuia respectivii constituenţi naturali pe care i-a pierdut prin rafinare (calciu, magneziu, crom, vitamina B1, enzime). Aceasta duce la hipoglicemie, scăderea imunităţii, carenţă de magneziu (una dintre marile cauze ale instalării cancerului), slăbirea pancreasului (care îşi epuizează rezervele de fabricare a insulinei, ceea ce duce în scurt timp la îmbolnăvirea de diabet), fragilizarea sistemului osos şi a dentiţiei (organismul îşi mobilizează resursele de calciu pentru neutralizarea zahărului), micşorarea aportului de crom în organism (conduce la infarct miocardic), neutralizarea vitaminei B1 (boli ale sistemului nervos, tulburări de memorie, palpitaţii, ameţeli, ulcere ale stomacului şi ale gambei, degerături, boli de circulaţie). Faptul că este eliminat de organism constituie cea mai bună dovadă că, pentru corp, el este o otravă.

Preparate din grâu

Germenii de grâu conţin substanţele cele mai preţioase şi cele mai vitaminizante ale bobului de grâu, care sunt: compuşi cu fosfor uşor asimilabili, săruri minerale abundente, reprezentate în special de săruri de fier şi de magneziu. De asemenea, grâul include proteine complete care conţin – în proporţii echilibrate – toţi acizii aminaţi (aminoacizii) indispensabili vieţii, oligoelemente (precum zinc, cupru, mangan) şi foarte multe vitamine, în special vitaminele A, B1, B2, C, E, PP. Dată fiind compoziţia lor, germenii de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, de mangan şi de magneziu, de proteine rare şi de vitamine din complexul B şi vitamina E.

Consumul germenilor de grâu este recomandat în special în surmenaje de orice fel, în anemii, în stări depresive, în convalescenţă, graviditate şi lactaţie. Germenii de grâu reprezintă un aliment echilibrant, favorizează digestia, reglează funcţiile intestinale şi acţionează ca tonic al sistemului nervos şi al nutriţiei.

Prin ”germeni de grâu” se înţelege stadiul corespunzător primei faze de încolţire a boabelor de grâu, când la acestea apare un mic mugure. Când mugurele creşte peste 1 mm, se trece la stadiul de grâu încolţit. Singura contraindicaţie pentru utilizarea germenilor de grâu este hipertensiunea arterială.

Adulţii pot consuma 2-3 linguri de germeni de grâu pe zi, la desert, porţionate câte o lingură la fiecare masă. Copiii pot consuma între o linguriţă şi 4 linguriţe de germeni de grâu pe zi, doza de creştere fiind de 1 linguriţă pentru 3 ani de vârstă. Sugarilor de la 6 luni la 1 an li se administrează 1 linguriţă împărţită în 2 sau 3 doze. În funcţie de starea fiziologică a fiecărei persoane, aceste doze pot fi mărite.

Grâul încolţit: proprietăţile tonice şi vitalizante ale germenilor de grâu sunt mult amplificate în cazul grâului încolţit, deoarece germinarea măreşte foarte mult puterile vitaminizante ale seminţelor. Cei reumatici, bolnavi de de gută sau artrită, chiar cei foarte afectaţi şi care nu tolerează pâinea completă, nu vor simţi absolut nici un incovenient consumând grâu încolţit.

Modul de preparare este deosebit de simplu: se aşează boabele de grâu într-o farfurie şi apoi sunt acoperite cu apă pentru a li se asigura germinarea. Acest rezultat va fi atins după 24 de ore vara şi 36 de ore iarna. Apoi boabele se vor spăla foarte bine în mai multe ape, iar în zilele următoare ne vom limita doar la a umezi uşor toate boabele, având însă grijă să nu se formeze un strat de lichid superficial. Aceasta ne va permite să evităm un început de putrezire, care survine atunci când boabele sunt acoperite cu un exces de apă.

Grâul încolţit se consumă la începutul mesei, în doze de o lingură pentru adulţi şi o linguriţă pentru tineri şi bătrâni. Înainte de a înghiţi grîul, trebuie ca boabele să fie mestecate cât mai mult timp posibil, până ce ele capătă în gură un gust dulce. Pentru bolnavi, copii şi sugari este recomandat un piure foarte fin, realizat prin sfărâmare, care se amestecă apoi cu miere. Este recomandabil ca, înainte de a pune grâul la germinat, să-l spălăm cât mai bine, deoarece adesea este tratat cu antiseptice şi insecticide.

Pâinea din grâu integral: se frământă 1 kg de făină de grâu integral, 1 linguriţă de rădăcină de tătăneasă (fără coajă) dată prin răzătoare, apă călduţă şi sare. Se lasă la crescut 20-30 de minute, apoi se formează chifle mici care se pun la cuptor în tava tapetată cu făină. Se poate prepara şi fără tătăneasă, cu adaos de morcov ras şi făină de hrişcă.

Drojdia de bere

Drojdia de bere reprezintă o combinaţie echilibrată de substanţe minerale pe cât de rare pe atât de uşor asimilabile. Ea conţine: 50% proteine care sunt uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii, gluten şi peptide în cantitate foarte ridicată (benefici în procesele de dezintoxicare şi de rezistenţă la infecţii), lecitine, 14 săruri minerale esenţiale, oligoelemente, 17 vitamine, etc. 100 gr. de drojdie de bere furnizează de 10 ori mai multa vitamina B1 decât pâinea, de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decât cerealele, de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu.

Există levuri (drojdii) înalte, de panificaţie, cu activitate optimă între 15-20 grade celsius şi levuri joase, cu activitate optimă între 5-6 grade celsius, folosite la fabricarea berii. Numai ultimele se folosesc în terapeutică sub numele de drojdie de bere.
Drojdia de bere e considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi germenii de grâu, mai ales că nici o altă hrană nu conţine într-o combinaţie atât de perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gama largă de substanţe nutritive importante prin care, în această direcţie, drojdia de bere depăşeşte cu mult în valoare cerealele, fiind mult mai eficientă decât laptele.

Este foarte indicată în anemii, stări de oboseală, uşurând eliminarea de toxine şi deşeuri metabolice. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi pe care-i conţine, joacă un rol protector pentru ficat. Este indicată în avitaminoze B sau complexe, afecţiuni neurologice sau neuromusculare, alcoolism, hepatite, ciroze, afecţiuni renale, afecţiuni intestinale. Are acţiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. Remediază rapid dezechilibrul florei intestinale, mai ales cel rezultat în urma administrării de legume, fructe sau miere în doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni;
Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei vaginale.

Pătrunjelul

Această plantă este extraordinar de bogată în elemente preţioase şi efecte terapeutice. Pătrunjelul conţine, pentru numai o sută de grame, circa 200 mg de vitamina C, pe când lămâia – considerată foarte bogată în vitamina C – conţine numai 100 mg. În plus, el mai conţine 60 mg de provitamina A (betacaroten), pe când morcovul conţine de la 2 la 14 mg. Prin aceasta el se constituie într-un foarte puternic antioxidant, vitamina C şi betacarotenul fiind doi din cei trei antioxidanţi naturali pe care organismul are nevoie să-i primească prin alimentaţie. Pătrunjelul mai conţine, de asemenea, 240 mg de calciu şi 20 mg de fier la 100 mg.

El este un excelent antiseptic al sângelui, ca şi al intestinului, după unii terapeuţi fiind un preventiv al cancerului. Pătrunjelul are un rol echilibrant prin conţinutul său de calciu şi, în consecinţă, este foarte indicat în cazurile de rahitism şi tuberculoză. Datorită conţinutului de fier, are efect antianemic şi este un excelent remediu în afecţiunile oculare, datorate unor deficienţe de caroten. Pătrunjelul are, de asemenea, efecte de întârziere a îmbătrânirii. Se indică să se presare (după ce în prealabil a fost bine spălat) peste diferite feluri de mâncare; la nevoie poate fi consumat şi sub formă de suc.

Iaurtul

Iaurtul este un aliment uşor asimilabil, fiind considerat un adjuvant digestiv foarte bun. În plus, datorită acidului lactic şi bacteriilor pe care le conţine, el menţine existenţa unei flore intestinale binefăcătoare. Binefacerea cea mai importantă a iaurtului constă în faptul că el aduce organismului vitamina B şi săruri de calciu în proporţie ridicată. Proprietăţile sale remarcabile sunt, fără îndoială, una din cauzele esenţiale ale vigorii şi longevităţii popoarelor de păstori din Bulgaria şi Caucaz, care consumă din timpuri imemoriale iaurt şi lapte bătut. Însă este bine să nu depăşim măsura, deoarece un exces de acid lactic are, în timp, efect demineralizant. Un pahar de iaurt pe zi constituie o doză convenabilă şi, în cazul unei cure, aceasta nu se va prelungi mai mult de 10-15 zile pe lună.

Untul clarificat

Este un bun remediu pentru sistemul nervos şi pentru buna funcţionare a organismului. Este una din substanţele onctuoase foarte preferate de organismul uman. Lubrefiază şi întăreşte întregul organism. Modul în care se prepară untul clarificat este simplu:

Se pune untul alimentar la topit într-un vas emailat. Se lasă să fiarbă şi se colectează mereu, cu o lingură de lemn, spuma formată. Se ţine pe foc mic, pentru a nu se arde, până devine transparent ca uleiul. Imediat după limpezirea sa în totalitate, se ia repede de pe foc, pentru a evita arderea sa. Se lasă să se răcească puţin, se strecoară prin tifon dublu şi apoi se lasă să se solidifice. Din 4 pachete de unt alimentar se obţine aproximativ un borcan de 400 g unt clarificat. Acest unt este mult mai hrănitor, este pur (sattvic) şi se poate păstra oricât de mult timp fără să se altereze.

Acest tip de unt mai poate fi folosit şi pentru îngrijirea pielii şi tratamente cosmetice, în combinaţie cu diferite plante (muşeţel, lavandă, sânzâiene, etc.), în funcţie de preferinţele şi nevoile proprii. Pentru aceasta se procedează în felul următor: imediat după ce untul a fost luat de pe foc şi este încă lichid, se adaugă plantele dorite; se lasă aşa 24 de ore, apoi se pune din nou la topit până devine lichid, se strecoară şi se lasă să se solidifice.

Preparate din soia

Laptele de soia: se pun 500 g de soia într-un vas şi se adaugă apă cât să o acopere. Se lasă la înmuiat 12 ore. Apoi se spală bine, se adaugă apă proaspătă şi se pune la fiert, dar nu în vase de aluminiu. În timpul fierberii se schimbă apa de două ori. După ce a fiert cel puţin 2 ore la foc mic, se strecoară şi se dă prin maşina de tocat. Se pune într-un sac de tifon, iar sacul se pune într-un vas mare în care se adaugă 2 l de apă călduţă. Se frământă bine sacul cu soia de mai multe ori. Lichidul obţinut se pune într-un alt vas. Se mai adaugă 2 l de apă călduţă şi se repetă procedeul. Apoi se amestecă lichidul rezultat cu cel obţinut prima dată. Se fierbe 20 de minute amestecând continuu cu o lingură de lemn. Se ia de pe foc şi se îndulceşte cu miere după gust. Se serveşte la fel ca laptele obişnuit.

Untul de soia: se amestecă 250 ml de apă cu 2 linguri făină de soia într-un vas şi se fierbe până se obţine o pastă. Se ia de pe foc şi se pune la răcit, apoi se adaugă ulei foarte încet, amestecând continuu, ca pentru pregătirea unei maioneze.

În final, va prezentăm două remedii eficiente pentru prelungirea vieţii, bazate pe un alt aliment miracol: usturoiul

Remediu siberian: 100 g usturoi şi 150 g ceapă se dau printr-o răzătoare fină, se adaugă 2 linguri oţet de mere şi se lasă la loc cald 24 ore. Se încălzesc puţin 350 g miere, se amestecă cu usturoiul, ceapa şi oţetul, după care se lasă la “copt”, la loc cald, timp de 7 zile. Se strecoară apoi printr-o sită deasă. Amestecul se ia în doze de 4 linguriţe luate una după alta, o dată pe zi. Tratamentul se continuă până la vindecare fără a se întrerupe nici o zi, deoarece are efect cumulativ. Este indicat în cazuri de: senilitate, debilitate, angină pectorală, deficienţe cronice ale aparatului respirator, lipsă de energie.

“Elixirul tinereţii”: 350 g de usturoi bine pisat se amestecă cu sucul de la 24 de lămâi mari. Se lasă 24 de ore într-un borcan acoperit cu tifon. Se agită bine înainte de întrebuinţare. Doza: o linguriţă seara, cu o jumătate de pahar de apă călduţă. Este indicat pentru: oboseală cronică, lipsă de energie, obezitate, hipotensiune.

Citiţi şi:
Sfaturi pentru o alimentaţie sănătoasă
Yoga şi alimentaţia
Fructele proaspete, naturale şi stările benefice

Bibliografie:
- Gregorian Bivolaru – Alimentaţia şi terapia naturistă cu cereale, Editura Dakini, 2001
- Gregorian Bivolaru – Yin-Yang, secrete şi reţete, Editura Shambala, 2001
- Nicolae Catrina – Din tainele alimentaţiei lacto-vegetariene, Editura Deceneu, 1997
- Dan Bozaru – Alimentaţia în practica yoga, Editura Satya, 1993

yogaesoteric
1 octombrie 2007

Regimul Oshawa

2008-03-21T12:26:00.000-07:00

Reţete pentru regimul Oshawa

Regimul Oshawa este adoptat periodic de mulţi yoghini pentru efectele sale de purificare şi solarizare. Ceea ce noi numim „regimul Oshawa” este de fapt cel mai sever (al şaptelea) dintre regimurile alimentare propuse în scop terapeutic de celebrul medic japonez George Oshawa. Această veritabilă cură purificatoare presupune ca, timp de 10 zile, să consumăm numai grâu, orez, mei şi hrişcă (adică numai cereale yang). Pentru cei care ţin acum acest regim, înainte de sărbătorile de iarnă, oferim câteva reţete inedite numai cu cereale yang. Pentru cei care nu sunt deloc familiarizaţi cu acest regim, începem cu câteva elemente introductive.

Regimul nr.7 al dr. George Oshawa din Japonia este un regim alimentar sever, dar totodată foarte eficient în eliminarea a aproape tuturor bolilor produse de excesul de energie YIN, inclusiv CANCERUL, şi permite totodată o echilibrare gradată a fiinţei din punct de vedere energetic (YIN-YANG).

Regimul prevede ca pe o durată de 10 zile să se consume exclusiv cereale yang: grâu, orez, hrişcă şi mei în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte, singurul ingredient admis fiind sarea. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte 10 zile) cu o pauză de trei până la 5 zile între două astfel de grupe, timp în care se pot consuma şi alte alimente, de preferinţă tot YANG, până când se obţine efectul dorit, adică eliminarea definitivă a bolii sau a dezechilibrului cu care ne confruntăm.

Efectele regimului Oshawa

Pe lângă faptul că înlătură aproape orice boală, acţiunea acestui regim este extrem de purificatoare; traseele subtile energetice din corpul uman (NADI-urile) sunt curăţate de multe impurităţi care îngreunează circulaţia energiei subtile prin corp. Această purificare generală are drept efect imediat o limpezime şi o claritate considerabilă a minţii; digestia devine mai bună, secreţiile hormonale sunt reglate. Ochii devin strălucitori, iar tenul devine curat şi luminos; fiinţa simte o inexplicabilă forţă şi poftă de viaţă, străine ei până atunci.

Este posibil ca la începutul realizării acestui regim să apară, la unele fiinţe umane, reacţii fiziologice neplăcute, uneori chiar violente, datorate în special unei purificări intensive şi unei dezintoxicări masive a corpului. Continuând însă cu tenacitate acest regim, aspectele neplăcute vor dispărea destul de repede, ele cedând locul unei cu totul alte condiţii fizice, psihice, mentale şi chiar unui metabolism diferit, mult îmbunătăţit. Chiar şi cei sănătoşi ar trebui să recurgă la cel puţin două astfel de regimuri Oshawa (de câte 10 zile) pe an, pentru o reîmprospătare şi o purificare generală a organismului.

Atragem atenţia încă o dată că în acest regim nu trebuie să se consume decât: grâu, orez, hrişcă şi mei şi absolut nimic altceva! Ca lichid, trebuie să se consume doar apă, de preferinţă cât mai pură. În continuare vă vom prezenta şi câteva reţete de preparate Oshawa.

Reţete:

În afară de reţetele cunoscute cu grâu, orez, hrişcă sau mei fierte în apă cu sare, vă mai prezentăm în continuare o serie de reţete mai elaborate care vă vor face mai facilă abordarea acestui regim.

1.Grâu, hrişcă sau mei copt

Se spală foarte bine grâul şi se pune în tigaie cu sare, în strat subţire, atât cât să o acopere. Se pune pe foc puternic şi se amestecă în continuu cu o lingură de lemn. Este foarte important ca focul să fie puternic, pentru ca bobul să devină crocant şi nu tare. Se coace până când boabele de grâu plesnesc toate şi îşi schimbă uşor culoarea. Se verifică dacă grâul a devenit crocant şi uşor de mestecat. Trebuie să aveţi grijă să îl luaţi de pe foc înainte de a se arde, deoarece începe foarte rapid să se închidă la culoare după ce s-a evaporat apa din boabele de grâu.
Pentru hrişcă sau mei se procedează analog, cu precizarea că acestea trebuiesc coapte fără a fi fost umezite în prealabil. În schimb, se adaugă sarea umezită pentru ca aceasta să adere la boabele de hrişcă sau mei.

2.Turtiţe din grâu

Se macină fin grâul (cu ajutorul unei râşniţe mecanice sau electrice), până devine făină. Se face o cocă din apă, sare şi făină de grâu complet, care trebuie să fie elastică, nici prea moale, nici prea tare. Se lasă cca. 2 ore să stea, până ce glutenul din făină face priză, după care se fac turtiţe care se coc fie în tigaie, fără ulei, la foc mic, fie în cuptor (care a fost încins din timp), iar tava în care se pun turtiţele sau covrigeii trebuie să fie şi ea fierbinte.
Dacă se coc în tigaie, se recomandă ca turtiţele să fie cât mai subţiri. La cuptor se pot face covrigi, batoane sau orice alte forme. Se procedează analog în cazul turtiţelor din hrişcă. Se recomandă să se facă turtiţe din făină de grâu amestecată cu făină de hrişcă sau/şi cu făină de mei, făina de grâu fiind în proporţia cea mai mare.

3.Supă de orez cu găluşte de grâu

Dintr-o cantitate mică de făină de grâu integral, apă şi sare se face o cocă moale (mai moale decât cea pentru turtiţe) şi se lasă să stea 15-25 de minute.
Din aceasta se fac găluştele, de mărime cât o nucă, şi se pun în apă clocotită cu sare. Se fierb circa 10 minute, după care se adaugă orez sau făină de orez. Se mai fierbe vreo 10-15 minute, amestecând des dacă am pus făină de orez pentru a nu se lipi. În loc de orez se poate folosi şi hrişcă.

4.Supă de tăiţei de hrişcă

Se prepară din făină de hrişcă măcinată fin, sare şi apă un aluat tare, care apoi se întinde cu făcăleţul pe o masă presărată cu făină. Se rulează apoi foaia obţinută şi se taie felii subţiri. Din aceste felii, când se desfac, se obţin tăiţei care se pun într-o sită şi se scutură de făină. Se mai ţin un sfert de oră să se usuce, apoi se fierb în apă clocotită cu sare timp de 10-15 minute. Opţional se poate adăuga şi o mână de orez pentru a „îmbogăţi” supa.

5.Terci de grâu şi orez

Se pune apă cu sare la fiert. Când clocoteşte, se toarnă, în ploaie, făină din grâu integral şi făină de orez, până se obţine o consistenţă de mămăligă moale. Atenţie! Şi grâul şi orezul se umflă la fiert, astfel încât va trebui să lăsaţi compoziţia mai moale şi să nu puneţi prea multă făină. Se fierbe circa 20-30 de minute, amestecând din când în când. Se poate realiza şi numai din făină de grâu sau numai din făină de orez. De asemenea, se poate realiza şi terci din făină de mei sau amestecat cu făină de grâu sau orez.

6.Terci de hrişcă

Este o mâncare foarte sănătoasă şi delicioasă, care poate fi consumată des în acest regim. Se prepară din făină de hrişcă măcinată peste care se toarnă apă clocotită şi sare. Se amestecă, obţinându-se o compoziţie moale care se lasă la umflat 15-20 de minute. Se observă apoi că făina de hrişcă a absorbit toată apa şi terciul a devenit consistent, fiind foarte gustos şi hrănitor.

7.Cremă de orez
Se prăjeşte moderat orezul până ce devine rumen. Se macină şi se adaugă la făina rezultată trei pahare de apă la patru linguri de făină astfel obţinută. Se fierbe totul aproximativ 25 de minute, adăugând apă dacă mai este necesar. Se sărează în final după gust.

Se mai pot consuma şi următoarele combinaţii:
- orez fiert împreună cu făină de grâu, hrişcă sau mei coapte;
- grâu fiert împreună cu făină de orez copt;
- hrişcă fiartă împreună cu făină de grâu copt;
- hrişcă înmuiată în apă rece cu sare timp de minim 1 oră.

yogaesoteric
14 decembrie 2006

Cartea lui Iov

2008-03-19T01:58:00.000-07:00

Capitolul 2
1.
Şi iarăşi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăţişeze înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei să se înfăţişeze înaintea Domnului.
2.
Şi Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".
3.
Şi Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău. El se ţine cu putere în statornicia lui şi tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc".
4.
Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui.
5.
Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"
6.
Şi Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui".
7.
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul capului.
8.
Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş.
9.
Atunci nevasta lui a zis către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!
10.
Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
11.
Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el şi au venit fiecare din ţara lui şi ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţeleseseră împreună să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie.
12.
Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână.
13.
Apoi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.

Cartea lui Iov

Nebulizatorul

2008-03-19T01:39:00.000-07:00

Nebulizatoare pentru terapia cu aerosoli

MEDEL PRO

MEDEL PRO este un sistem de nebulizare pentru terapia cu aerosoli. Aparatul are la bază un compresor puternic, silenţios, cu un design ergonomic, caracteristici care îl fac ideal pentru utilizarea intensivă în clinici.
Aparatul este dotat cu un nebulizator cu o concepţie inovativă, MEDELJET PRO, care dispune de un sistem unic de valve pentru a creşte eficienţa tratamentului. Sunt prezente două valve, o valvă pentru inspiraţie, care se deschide atunci când pacientul inspiră şi este preluată o cantitate de aerosoli şi o valvă pentru expiraţie, care se deschide atunci când pacientul expiră şi direcţionează fluxul de aer către exterior, fără a trece prin nebulizator, ceea ce conduce la eliminarea pierderilor de aerosoli în mediul ambiant.
Nebulizatorul are o viteză mare de nebulizare, astfel, pe parcursul a 3min, poate fi nebulizată o cantitate de aproximativ 2ml de soluţie, cu ajutorul compresorului pe care aparatul îl încorporează.

Pe nebulizator este marcată o scală gradată, dozarea substanţelor fiind mai simplă. Se poate face sterilizarea acestuia în autoclavă. Un filtru antibacterian se poate ataşa la valva de expiraţie, pentru a preveni riscul contaminării persoanelor din preajmă.

Aparatul este dotat cu un set de accesorii, cum ar fi: mască pediatrică, mască adult, piesă nazală, piesă de gură, borsetă pentru a răspunde necesităţilor diverse ale pacienţilor.

Caracteristici tehnice compresor:
Flux de aer compresor: 7,5 l / min
Flux de aer la nebulizator: 3,3 l / min
Presiunea maximă compresor: 2,5 bar
Greutatea: 1,91 kg
Dimensiuni (Lxlxî): 233x198x106 mm
Nivel sonor: 52dBA
Substanţa nebulizată: aprox. 0,5 ml / min
Dimensiune particule:
MMAD 1,8 µm (NaCl) - API AEROSIZER
MMD 4,17 µm - MALVERN SPRYTEC
Caracteristici nebulizator:
Capacitatea: 15 ml (max)
Volum rezidual: sub 0,5 ml

Solutia propusa pentru inhalare: apa sarata amestecata cu esenta de menta si eucalipt

BRAHMACHARYA - râul care urcă muntele

2008-03-18T12:16:00.000-07:00

Se spune că omul sfinţeşte locul. La fel şi iubirea sfinţeşte continenţa
de Monica Dascălu

A patra dintre cele cinci reguli YAMA şi NYAMA ale codului etic yoghin se numeşte BRAHMACHARYA şi se referă în primul rând la stăpânirea energiei erotice şi a potenţialului sexual. Dar BRAHMACHARYA este mai mult decât o tehnică de control din arta orientală a amorului. Este un mod de a trăi care utilizează energia fundamentală a sexualităţii în sens ascendent, pentru dezvoltarea personală şi evoluţie spirituală.
De ce este necesar controlul energiei sexuale pentru aprofundarea sistemului yoga? Orice cale spirituală autentică, implicit marile religii planetare, acordă importanţă planului sexual al individului. Unele dintre acestea aleg să-l declare zonă interzisă şi impun abstinenţa sexuală. Altele îndeamnă la explorarea sa lucidă, stăpânirea şi folosirea resurselor gigantice pe care le ascunde acest teritoriu. Un lucru e sigur. Datorită energiei uriaşe pe care o înmagazinează şi a ecourilor subconştiente pe care le produce, nivelul potenţialului sexual nu poate fi ignorat de cel care îşi doreşte desăvârşirea spirituală.
Studii ştiinţifice de ultimă oră confirmă străvechi învăţături tantrice şi taoiste: sperma este cea mai preţioasă avuţie a unui bărbat. O singură picătură de lichid seminal reprezintă echivalentul a patruzeci de picături de sânge. Ce înseamnă deci actul amoros cu ejaculare – în cazul bărbatului – şi cu descărcare specifică, în cazul femeii? O hemoragie energetică violentă, o risipă care duce cu timpul la secătuire. O singură descărcare sexuală afectează sistemul energetic general al bărbatului pentru un interval de şapte zile. Dacă acesta obişnuieşte să realizeze diferite exerciţii YOGA (posturi corporale, tehnici de PRANAYAMA etc.) fiecare ejaculare produce în aura sa o fisură prin care se risipesc fără sens chiar rezervele de energie acumulate ca urmare a practicii sale spirituale.
Pe de altă parte, descărcarea sexuală prăbuşeşte energiile psihice, sufleteşti şi spirituale ale omului. Din punct de vedere subtil sunt declanşate rezonanţe joase care devin cu timpul obişnuinţă şi care se impregnează în aura fiinţei umane, blocându-i accesul la nivelurile superioare ale propriei sale deveniri.
Să ne călugărim?
Psihologia modernă a deconspirat un adevăr incomod: cele mai multe dintre problemele care îi fac omului viaţa amară au rădăcina în stratul de profunzime al sexualităţii. Prejudecăţi, frustrări, stresuri, dizarmonii, ticuri, inhibiţii, complexe de inferioritate, violenţă, cam tot ceea ce dă individului sentimentul de nefericire şi îl transformă în sursă de nefericire pentru ceilalţi.
Lumea contemporană trăieşte sub bombardamentul continuu al pornografiei. Doar anul trecut, de pildă, şi doar în Statele Unite s-au câştigat mai mult de 8 miliarde de dolari în industria XXX. Ce se petrece cu iubirea? Societatea actuală o tratează ca pe o Cenuşăreasă. Excesele, confuziile şi comportamentele sexuale deviante sunt de altfel cauze majore ale decăderii morale şi spirituale ale planetei. Perversitatea, vulgaritatea, obscenitatea şi, cel mai frecvent, sexul „sportiv” sau interesat, lipsit de iubire, dezumanizează. La polul opus sunt pudibonderia şi puritanismul. Ele dau naştere inhibiţiilor şi frustrărilor care schilodesc sufleteşte. Ce ne rămâne de făcut, chiar trebuie să ne călugărim?
Datorită potenţialului exploziv al acestui subiect, nu este de mirare că unele şcoli spirituale recomandă abstinenţa sexuală. Ceea ce, din păcate, nu rezolvă întotdeauna problema! Ba, deseori, chiar o complică.
YOGA nu impune însă renunţarea sexuală – cărţile de popularizare din Occident au pus în circulaţie o idee falsă. De fapt BRAHMACHARYA codului yoghin de viaţă oferă două opţiuni: abstinenţa activă şi continenţa sexuală.
Practicantul care alege abstinenţa activă nu se rezumă la celibat. Simpla abţinere, reprimarea, nu este, din perspectiva yoghină, suficientă pentru realizarea BRAHMACHARYA-ei şi poate avea chiar consecinţe fiziologice şi psihice catastrofale. Aici contează foarte mult intenţia. Un om poate respecta legământul interior de castitate. Dar dacă nu reuşeşte prin exerciţii YOGA să îşi transmute potenţialul sexual în energie şi să sublimeze această energie către etajele superioare ale fiinţei sale, dacă gândeşte vulgar sau, obsedat de voluptăţi carnale, reprezintă o dovadă vie că „cea mai grea operaţie este să scoţi cuiva sexul din cap”, de fapt el nu practică abstinenţa activă. Pentru a vorbi cu adevărat de abstinenţă, bărbatul nu trebuie să mai aibă poluţii nocturne, iar femeia trebuie să atingă nivelul suspendării ciclului menstrual. Fără realizarea cu perseverenţă a unor tehnici puternice de sublimare a energiilor, toate acestea nu sunt cu putinţă.
Orgasmul perpetuum mobile
A doua opţiune, continenţa amoroasă, implică exercitarea înţeleaptă a funcţiei sexuale: fără descărcare, în primul rând, şi fără nici un fel de rezonanţe inferioare (obscenitate, inhibiţii, prejudecăţi sau perversităţi). La nivel fiziologic concret, continenţa sexuală înseamnă obligatoriu suspendarea ejaculării în cazul bărbatului şi a descărcării specifice care poate apărea în cazul femeii. În timpul fuziunii amoroase perfect controlate, materia (sperma la bărbat, sângele menstrual, în general şi alte fluide specifice descărcării sexuale feminine) se transformă în energie. Acest fenomen se numeşte transmutare. Un proces special, mai puternic decât orice ai cunoscut până acum în legătură cu trăirile erotice!
E bine să ştim însă că în momentele amoroase foarte plăcute şi în timpul stărilor de orgasm pot apărea la femei şi anumite fluide profund benefice. Acestea nu trebuie confundate cu descărcarea sexuală, căci sunt semnul unei senzualităţi deosebite şi al unor trăiri foarte intense. Starea pe care o trăieşte femeia imediat după apariţia acestor fluide sexuale ne ajută să le deosebim de cele specifice orgasmului cu pierderea energiei. E foarte simplu. Imediat după ce a avut loc un orgasm cu descărcare sexuală, femeia se simte vlăguită, obosită, somnolentă, vrea să se oprească şi să se odihnească. În schimb după un orgasm fără descărcare este profund revigorată, fericită, debordează de energie şi doreşte să facă dragoste în continuare.
Următoarea etapă, după transmutare, este sublimarea, fără de care nu se poate nici măcar vorbi despre continenţa sexuală şi cu atât mai puţin despre sacralizarea erosului. Sublimarea operează cu energia rezultată în urma transmutării şi foloseşte acest combustibil neconvenţional pentru a pune în mişcare (pentru a trezi) toate cele şapte CHAKRA-e, centrii subtili de forţă ai fiinţei umane.
Sună foarte tentant, nu-i aşa? O cantitate uriaşă de energie intră spontan într-un rezervor, iar tu înveţi să o dirijezi şi să o redistribui în alte zone. Este o energie pe care o racordezi la un sistem de iluminare ce începe să funcţioneze intens de la etajul 1 până la etajul 7. Iar aceasta face posibilă o activitate foarte eficientă şi o productivitate maximă a tuturor „departamentelor” tale interioare: vitalitate, sexualitate, voinţă, afectivitate, intuiţie, dinamism mental, legătura intimă cu divinitatea.
Ai combustibil pentru călătoria spre extaz
Energia sexuală şi energia creatoare a omului sunt, de fapt, una şi aceeaşi. La nivel concret, sexualitatea contribuie la crearea unei noi vieţi. E o credinţă răspândită nu doar printre yoghini, ci şi printre adepţii altor căi spirituale, că energia pe care o risipeşte prin ejaculare un act sexual obişnuit ar putea fi folosită în alte scopuri. Chiar şi antrenorii marilor echipe sportive ştiu despre ce e vorba, căci le interzic sportivilor (care nu cunosc probabil continenţa) să facă dragoste în săptămâna dinaintea unei competiţii sportive importante. În cazul căilor spirituale însă energia sexuală nu este salvată pentru câştigarea unui titlu olimpic, ci pentru că ea ne poate conduce la transformarea spirituală, la unirea cu Divinul.
Tradiţia tantrică avertizează că deprinderea controlului fiziologic este doar primul pas dintr-o călătorie de 1000 de kilometri. BRAHMACHARYA aduce o viziune spirituală asupra sexualităţii, care face saltul de la plăcere carnală la iubire, transfigurare şi sublimare. Erosul devine o fântână de apă vie, care ne alimentează călătoria spre Absolut cu putere, bucurie, extaz.
Folosind energia sexuală ca pe o pârghie care propulsează la înălţime întreaga noastră viaţă lăuntrică, reuşim treptat să preluăm controlul asupra propriilor tendinţe abisale, instinctuale. Toate resursele latente se unifică, se adună într-un şuvoi unic impetuos care începe să urce muntele interior.
Acesta este de fapt, BRAHMACHARYA din yoga: orientarea întregii noastre fiinţe către spiritualitate, către Divin. Înnobilată de continenţă şi de iubire, sexualitatea se alchimizează şi devine mijloc de elevare spirituală.
Ca BRAHMACHARYA să-şi declanşeze însă puterile magice în viaţa noastră trebuie să respectăm o regulă de aur: să facem dragoste (cu continenţă sexuală) doar atunci când iubim şi suntem iubiţi. Altfel cădem în capcana unui compromis periculos şi nu mai poate fi vorba de dimensiunea spirituală a amorului. Chiar dacă noi suntem foarte îndrăgostiţi, dar intuim că fiinţa iubită nu ne iubeşte la rândul său, nu este cazul să fuzionăm erotic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru situaţia când suntem iubiţi, dar inima noastră nu vibrează pentru cel care ne copleşeşte cu afecţiune.
Cel care controlează energia erotică, dar nu reuşeşte să iubească profund şi confundă dorinţa sexuală cu dragostea, ratează orice şansă de a progresa spiritual. De ce?
Se spune că omul sfinţeşte locul. La fel şi iubirea sfinţeşte continenţa. Căci fără iubire, controlul energiei sexuale rămâne o performanţă mecanică ce face cu neputinţă trezirea sufletului. În pofida unei concepţii larg răspândite, iubirea nu este un fenomen spontan, care apare şi dispare la voia întâmplării. Iubirea este o artă care se poate deprinde. De aceea e minunat ca sufletul tău să atingă măiestria de a iubi. Cum? Iubind pur şi simplu şi mai ales iubind din ce în ce mai mult. Fără temeri, fără negocieri, fără să ţii scorul cine iubeşte şi face mai mult în cuplu.
Vrei să te convingi, testează
Aprofundarea BRAHMACHARYA-ei cere foarte multă seriozitate, dăruire, perseverenţă şi efort. Căci nu e vorba doar de o relaţie de cuplu armonioasă sau de experienţa erotică propriu-zisă, ci de valorizarea şi de sacralizarea ei, de o permanentă căutare interioară, de un efort de autocunoaştere şi depăşire lăuntrică. Este vorba de acea orientare a întregii noastre fiinţe în sens ascendent, pentru a ne revela Sinele suprem (ATMAN) şi a atinge starea de îndumnezeire. Desigur ceea ce oferă articolul de faţă sunt doar câteva repere care să motiveze transformarea BRAHMACHARYA-ei într-un stil de viaţă. Singura care îţi poate aduce certitudini şi poate confirma valoarea spirituală de excepţie a BRAHMACHARYA-ei este experienţa personală.
Totuşi ce legătură este între stările spirituale de vârf şi controlul energiei sexuale în timpul unei fuziuni amoroase însoţite de transfigurare şi de sublimare?
E foarte simplu să te convingi. Dacă eşti un practicant perseverent al continenţei sexuale şi faci o meditaţie yoghină imediat după o fuziune amoroasă frenetică şi intensă cu iubita (respectiv iubitul), ai acces la trăiri spirituale foarte rafinate şi profunde. În special femeile extrem de vitale şi senzuale pot atinge atunci stări spontane de SAMADHI, de extaz (tocmai prin receptivitatea lor nativă faţă de aspectele sublime, elevate ale manifestării), dar şi bărbatul are, datorită empatiei, şansa să asimileze de la iubita sa această înzestrare excepţională.
Femeile par avantajate din punctul de vedere al continenţei sexuale. Ele deprind foarte lesne controlul efectiv al descărcării care ar putea apare în timpul fuziunii amoroase. Ceea ce femeile nu trebuie să uite este faptul că în cazul lor continenţa sexuală perfectă implică şi sublimarea completă a ciclului menstrual.
Privilegiate şi în ceea ce priveşte trăirile amoroase, femeile trebuie să îşi cultive deopotrivă luciditatea, perseverenţa în fructificarea spirituală a acestor trăiri şi capacitatea de a le memora.
Cultivă-ţi iubirea
Ai ales continenţa sexuală? Înseamnă că te-ai hotărât să desăvârşeşti BRAHMACHARYA. Tocmai de aceea: Acordă-I lui Dumnezeu întâiul loc în viaţa ta, iar locul următor rezervă-l iubirii. Nu cuiva anume (iubitului sau iubitei), ci pur şi simplu iubirii.
Când sentimentele sunt reciproce în cuplul tău, dăruieşte-te fără rezerve şi iubeşte fără măsură.
Aprofundează-ţi relaţia de cuplu. Multe zăcăminte de aur sunt la mari adâncimi, aşa că ai răbdare. Nu accepta banalitatea, obişnuinţa, plictiseala. Armonia în plan erotic este, alături de transfigurare, bagheta fermecată care menţine relaţia mereu proaspătă.
Cultivă-ţi iubirea. Este greşit să crezi că această trăire vine de undeva din ceruri, ni se petrece şi nu depinde de noi. Când sentimentele tale scad în intensitate, probabil este şi un strop de superficialitate …
Priveşte actul erotic ca pe un mod de exprimare a iubirii tale (nu singurul!). Un poem pe care îl rostesc împreună trupul şi inima ta. Când pui dragostea în prim plan, trăirile erotice excepţionale o vor urma cu fidelitate. Dacă vânezi stările, ele apar mult mai greu, tocmai pentru că eşti preocupat doar de propria plăcere.
Promite-ţi chiar acum că nu mai faci sex niciodată. Ţi s-a oprit respiraţia? Linişteşte-te. E vorba de sex. În loc de asta, faci dragoste cu continenţă şi transfigurare oricât de mult îţi doreşti.
Propune-ţi, de asemenea, să nu mai ai niciodată „partener” (sau respectiv, „parteneră”) şi de azi înainte să îl priveşti pe celălalt doar ca „iubit” (respectiv, „iubită”).
Amplifică-ţi permanent vitalitatea sexuală şi starea de senzualitate (femeile) sau de virilitate (bărbaţii). Fără temelia vitalităţii sexuale nu poţi realiza mare lucru în direcţia BRAHMACHARYA-ei.
Consacră fructele fuziunilor tale amoroase lui Dumnezeu sau unui anumit aspect divin (o Mare Putere Cosmică, o ipostază a lui SHIVA etc.).
Te poţi raporta de asemenea, la una dintre cel zece Mari Puteri Cosmice (pentru transfigurarea unei femei) sau la SHIVA (eventual la una din ipostazele sale, pentru transfigurarea unui bărbat). Explorează aceste variante de transfigurare, cu perseverenţă şi curiozitate, căci sunt modalităţi inedite şi foarte plăcute de a amplifica tocmai comuniunea cu Marile Puteri Cosmice şi cu SHIVA. Vei remarca foarte mari diferenţe în ceea ce priveşte stările care apar, specifice aspectului divin căruia i-ai consacrat roadele actului erotic, şi chiar transformări corporale uluitoare.
Transfigurarea ajută, de asemenea, să vă menţineţi într-o permanentă stare de polarizare în cuplu, fără a permite ca atracţia reciprocă, sufletească şi erotică să scadă cu timpul în intensitate.
Adoră zeitatea din celălalt
Fii atent! Trăirile amoroase pot fi uitate. Caută să ţi le întipăreşti în memorie împărtăşindu-le cu fiinţa iubită. Învăţaţi să comunicaţi între voi, pentru a aprofunda starea de intimitate erotică şi psihică. Această stare de intimitate, comunicarea deschisă ajută foarte mult atunci când vă doriţi experienţe sau stări mai profunde.
Amplifică-ţi trăirile prin evocarea lor la unison cu fiinţa iubită. Mai ales în ceea ce priveşte trăirile excepţionale, propuneţi-vă amândoi să le „fixaţi” prin evocare lor zilnică, 7 minute minimum (de preferinţă la aceeaşi oră, şapte zile consecutiv). Dacă este vorba de stări extraordinare pe care vreţi să le trăiţi apoi cât mai des, faceţi acest exerciţiu al evocării 49 de zile consecutiv.
Cultivă-ţi spontaneitatea şi spiritul ludic în toate acţiunile şi mai ales în timpul fuziunii erotice, care nu întâmplător este numită „joc amoros”. Chiar dacă înveţi anumite tehnici erotice din cărţi şi vrei să le exersezi cu seriozitate, o poţi face foarte bine într-un mod jucăuş. Şi dacă tot vorbim despre lecturi, merită să studiezi unele cărţi bine documentate despre sexualitate şi arta amorului.
În timpul fuziunilor erotice cu continenţă, direcţionează continuu energia în sus, către centrii superiori de forţă. Această obişnuinţă benefică trezeşte aspiraţia spirituală şi permite ca, în timp, să realizezi adevărata BRAHMACHARYA, acea focalizare totală a fiinţei tale asupra esenţei divine, ATMAN, sau chiar mai mult, asupra lui Dumnezeu Tatăl.
Acordă-ţi răbdarea necesară pentru a învăţa continenţa sexuală. Merită efortul! Împreună cu fiinţa iubită urmăreşte ca, gradat să atingeţi amândoi acea stare de armonie reciprocă, datorită căreia puteţi savura simultan orgasmul fără descărcarea energiei erotice. Această trăire la unison este cheia esenţială a unor realizări spirituale de vârf.
Atunci când exploraţi amândoi orgasmul lucid, orgasmul cu suspendarea descărcării, direcţionaţi-vă ascendent energia şi opriţi fulgerător orice mişcare a trupurilor. Delectaţi-vă cu această stare, ca şi cum aţi face o meditaţie în cuplu. Vei vedea că, deşi rămâneţi imobili, trăirea se nuanţează foarte mult şi uneori devine chiar şi mai intensă. Fiecare poate atunci să se raporteze la Sinele suprem divin (ATMAN) al celuilalt.
Întotdeauna după ce aţi făcut dragoste realizaţi amândoi şi câteva exerciţii yoghine de sublimare a energiei. Sunt foarte binevenite fie câteva exerciţii de HATHA YOGA pentru sublimare, fie o meditaţie care vă ajută să cristalizaţi lăuntric trăirile pe care le-aţi avut şi să direcţionaţi ascendent energia colosală apărută în urma fuziunii amoroase cu continenţă. În acest caz, cea mai potrivită este o meditaţie cu Marea Putere Cosmică sau cu acea ipostază a lui SHIVA la care v-aţi raportat în momentul transfigurării.
Te ghidează dincolo de limite
Bucură-te din plin de „efectul de avalanşă” după ce fuzionezi erotic cu fiinţa iubită. După răgazul pe care vi-l acordaţi amândoi pentru postludiu este bine să vă despărţiţi pentru câteva ore şi să păstraţi o anumită distanţă în plan fizic. Efectul de polarizare reciprocă este atunci foarte intens şi în acest interval puteţi face evocarea la unison a trăirilor avute.
Acordă-ţi timp: pentru a face dragoste, pentru a fi împreună cu fiinţa iubită, pentru a comunica, pentru a medita asupra trăirilor amoroase, pentru a citi despre acest subiect, pentru a aprofunda BRAHMACHARYA. Fii printre cei cu adevărat perseverenţi şi creativi care demonstrează cu propria viaţă dimensiunea spirituală excepţională a erosului. BRAHMACHARYA este complexă şi, dintr-un anumit punct de vedere, reprezintă esenţa sistemului yoga, pentru că îţi ghidează energia spre ceva de dincolo de limitele propriei tale personalităţi. A ţine frâiele energiei nu se referă doar la controlul energiei sexuale. În sens larg BRAHMACHARYA priveşte moderaţia şi autocontrolul: al minţii, al vorbirii, al emoţiilor, al atitudinilor. BRAHMACHARYA ne poate elibera de sub tirania plăcerii, căci ea ne face să înţelegem că lumea simţurilor este iluzorie.
Pentru mulţi dintre noi BRAHMACHARYA este poate cea mai personală, intimă regulă din codul etic şi moral yoghin. Modul şi nivelul la care alegem să practicăm BRAHMACHARYA reflectă calitatea vieţii noastre spirituale şi locul pe care îl acordăm relaţiei noastre cu Dumnezeu.
„Porunci” ale sexualităţii tantrice:
- controlul energie erotice (continenţa sexuală);- fuziunea amoroasă intimă, numai atunci când iubirea este reciprocă;- transfigurarea fiinţei iubite şi a jocului amoros.
Ingredientele unui act erotic divin:
- iubirea, care întotdeauna ne permite să ne depăşim limitele ego-ului;- polarizarea dintre cei doi iubiţi, starea de unitate a aspectelor masculin şi feminin, completitudinea care ne îngăduie să intuim starea androginală glorioasă;- focalizarea foarte uşoară, spontană a minţii (mai întâi asupra fiinţei iubite şi asupra trăirilor amoroase);- o energie extraordinar de mare, rezultată prin transmutarea potenţialului sexual.
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 50

Pericolul masturbarii si a ejacularii

2008-03-18T11:37:00.000-07:00

Saline din Romania

2008-03-14T10:37:00.000-07:00

Curele regulate prin vizitarea salinelor sunt folositoare pentru toata lumea...Cine sufera de afectiuni ale cailor respiratorii sa profite de orice ocazie de a vizita o salina...S-a demonstrat ca microparticulele de sare din aer ajuta la vindecare.
Cele mai cunoscute saline:

Salina din Turda din judetul Cluj:

http://www.salinaturda.com/

Salina din Praid de langa baile Sovata judetul Mures:

http://www.salinapraid.ro/

Salina din Tg. Ocna din judetul Bacau:

http://www.salina.ro/

Salina din Slanic-Moldova din judetul Prahova

Salinizator

2008-03-14T10:17:00.000-07:00

Aparat SalinSalinizator de aer cu placi saline SALIN S2.Puteti beneficia acum de efectele terapeutice remarcabile ale aerului de salina.Aparatul SALIN S2 utilizează un procedeu de noutate absolută în tratarea complexă a aerului, şi anume trecerea forţată a aerului printr-un bloc filtrant cu granule de săruri, în principal clorura de sodiu.Purificatorul are o construcţie simplă, conţinând un ventilator şi un bloc filtrant cu granule de săruri. Aparatul acţionează prin trecerea permanentă a aerului prin blocul filtrant cu granule de săruri realizând un conţinut discret, dar permanent de aerosoli de clorură de sodiu în spaţiul ambiental, modificând ionizarea aerului.Purificatorul este comod în utilizare prin aceea că asigură o purificare generală a aerului în spaţiul unde este utilizat: locuinţe, birouri. Se recomandă utilizarea chiar şi pe timpul nopţii pentru a asigura o durată minimă zilnică de 8 ore de expunere în mediul creat de aparat. În măsura posibilului, durata de expunere se poate mări până la întreaga zi. Aparatul asigură tratarea aerului într-un spaţiu cu un volum până la 35-40 mc (o camera normala de apartament).Aparatul nu produce fenomene de coroziune în spaţiul de utilizare.•efecte igienice generalePrin utilizarea aparatului SALIN S2 se remarcă un efect general de îmbunătăţire a calităţii aerului: reţinerea prafului, eliminarea fumului de ţigară, eliminarea mirosurilor neplăcute (transpiraţie, mucegai, cărţi vechi), care devine proaspăt şi plăcut respiraţiei. Prin aceste efecte aparatul poate fi utilizat pentru asigurarea unui ambient interior cât mai confortabil.•efecte medicale generaleUtilizarea aparatului SALIN S2 de către persoane sănătoase sau cu diverse afecţiuni respiratorii a evidenţiat o serie de efecte benefice generale : mărirea rezistenţei la răceli, stare de confort psihic, somn linistit, odihnitor, o diminuare a sforaitului.•efecte terapeuticeUtilizarea aparatului de persoane cu afecţiuni respiratorii a evidenţiat o serie de efecte benefice într-o gamă largă de afecţiuni ale căilor respiratorii superioare şi inferioare.În afecţiunile ORL, aparatul SALIN S2 se arată a fi de mare ajutor în rinite, sinuzite, laringite, o acţiune generală desensibilizantă în probleme alergice.În afecţiuni pneumologice au fost obţinute rezultate favorabile în astm bronşic, bronşite astmatiforme, bronşectazii, silicoze, recuperări în TBC, mucoviscidoză.Aparatul SALIN S2 a obtinut doua distinctii internationale:- Medalia de Aur la Salonul Mondial EUREKA 2002- Medalia de Argint la Salonul International al Inventiilor, Geneva 2002Aparatul SALIN S2 este certificat de Ministerul Sanatatii si Familiei nr. 6295/15.09.2002.Garantie 1 an.Acest produs se livreaza de catre TEHNO BIONIC SRL Buzau si poate fi gasit si pe comenzi.roPret: 89,00Lei (TVA inclus)

Sauna faciala

2008-03-14T10:03:00.001-07:00

Aparatul pentru sauna faciala este un aparat electric.
Cu acest aparat se obtin si efectele unei inhalatii obisnuite( cu un prosop peste cap).
Recomandat pentru folosire esenta de menta si eucalipt.
Aparatele pentru sauna faciala, prin intermediul aburilor, ajuta la curatarea in profunzime a tenului si tratarea acneei. Sedintele regulate de sauna pentru fata au rolul de a deschide porii blocati, de a rehidrata pielea fetei, de a stimula circulatia sangvina si de a indeparta celulele moarte. Sauna faciala poate fi efectuata si cu infuzie de ceai sau cu diferite uleiuri eterice.
Descriere:
Aparatul pentru sauna faciala BF2062, prin intermediul aburilor, te ajuta sa iti cureti in profunzime tenul si sa scapi astfel de acnee si de puncte negre. Sauna faciala are rolul de a deschide porii blocati, de a rehidrata pielea fetei, de a stimula circulatia sangvina si de a indeparta celulele moarte. Tenul tau va deveni fin, proaspat si revigorat. Sauna faciala poate fi efectuata si cu infuzie de ceai sau cu diferite uleiuri eterice.
Datorita faptului ca inbunatateste circulatia sangvina in capilarele din zona sinusurilor ajuta la vindecarea racelii si a sinuzitei ( mai ales a celei acute). In cazul sinuzitelor cronice sa nu ne asteptam la efecte spectaculoase, dar oricum e bine sa apelam la acest procedeu de 3-4 ori pe saptamana. Atentie, dupa sauna sa evitam iesirile in afara casei mai ales in sezonul rece.

Rinosinuzitele de Dr. Silviu Albu

2008-03-14T07:19:00.000-07:00

Cuprinsul cartii

Introducere.............................................................................................................................. 7
Istoric........................................................................................................................................10
Capitolul 1
Definitia si clasificarea sinuzitei.............................................................................................13
Capitolul 2
Rinosinuzita acuta...................................................................................................................20
2.1. Epidemiologie, diagnostic................................................................................................20
2.2. Patogeneza........................................................................................................................34
Capitolul 3
Tratamentul medicamentos al rinosinuzitelor....................................................................46
Capitolul 4
Sinuzita cronica........................................................................................................................59
4.1. Patogeneza........................................................................................................................59
4.2. Variantele anatomice si sinuzitele.................................................................................65
4.3. Corelatia dintre alergia nazala si sinuzite.....................................................................75
Capitolul 5
Polipoza nazala.........................................................................................................................83
5.1. Generalitati.......................................................................................................................83
5.2. Mediatori chimici izolati din polipii nazali.....................................................................90
5.3. Populatii celulare din structura polipilor.....................................................................100
5.4. Relatia dintre alergie si polipoza...................................................................................109
5.5. Corelatia dintre polipoza si infectie...............................................................................112
5.6. Alte ipoteze patogenetice in geneza polipozei..............................................................119
Capitolul 6
Intoleranta aspirinica.............................................................................................................129
Capitolul 7
Relatia polipoza -astm bronsic..............................................................................................136
Capitolul 8
Sinuzitele fungice....................................................................................................................154
Capitolul 9
Sinuzita la pacientii cu imunodepresie.................................................................................174
Capitolul 10
Sinuzita din mucoviscidoza....................................................................................................184
Capitolul 11
Sinuzita la persoanele infectate cu virusul imunodeficientei umane(HIV).....................195
Capitolul 12
Diskineziile ciliare si sinuzita cronica....................................................................................203
Capitolul 13
Explorarea imagistica a sinusurilor paranazale..................................................................209
Capitolul 14
Alte metode de investigatie folosite in sinuzite..................................................................220
Capitolul 15
Stadializarea sinuzitei cronice...............................................................................................226
Capitolul 16
Calitatea vietii in sinuzita cronica.........................................................................................231
Capitolul 17
Complicatii orbitare ale sinuzitelor......................................................................................236
Capitolul 18
Complicatiile intracraniene ale sinuzitelor..........................................................................244
Capitolul 19
Indicatiile tratamentului chirurgical al sinuzitei................................................................256
Capitolul 20
Complicatii ale chirurgiei sinuzitei........................................................................................257
Capitolul 21
Tratamentul medicamentos al polipozei nazale..................................................................275
Capitolul 22
Tratamentul chirurgical al polipozei nazale.........................................................................288

FICATUL - marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre

2008-03-14T06:27:00.000-07:00

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

articol preluat de pe www.yogaesoteric.net

Sinuzitele

2008-03-09T13:34:00.000-07:00

Sunt inflamatii ale mucoasei sinusurilor craniului si ale sinusului nazal.
Sinuzitele se intalnesc la toate varstele, cuprind mai multe sinusuri, unilateral sau bilateral, pot fi acute sau cronice, purulente sau nepurulente.
De obicei, sunt complicatii ale unor afectiuni ca: gripa, guturai, scarlatina, rujeola etc.

Sinuzitele maxilare

Simptomele sinuzitei maxilare acute pot aparea o data cu rinita sau mai tarziu.

Simptomele subiective generale: temperatura, cefalee, dureri maxilare, insotite de rinoree si obstructie nazala mai accentuata decat la o rinita obisnuita. Cronicizarea, la nivelului sinusului maxilar, se manifesta prin rinoree purulenta care, in cursul noptii, se scurge spre rinofaringe( gat si nas). Durerea apare doar in caz de reacutizare sau cand se produce obstructia orificiului sinuzal.

Zonele reflexe pentru sinusurile maxilare se gasesc pe degetele mari de la picioare, in banda, imediat la baza unghiei. Pentru maxilarul drept pe piciorul drept, iar pentru maxilarul stang pe piciorul stang.
Sinuzitele maxilare( acute si cronice) beneficiaza cu mult succes de tratamentul reflexoterapeutic. In sinuzitele maxilare se vor masa zonele maxilar superior pentru dezimflamarea locala si pentru redeschiderea cailor de drenaj, zonele suprarenale pentru stimularea productiei de cortizon ( care este antiimflamator). Zonele limfatice corp superior si zonele nasului, la nevoie, pentru stoparea inflamatiei din mucoasa nazala.

Schema de masaj

* zonele reflexe maxilar superior, 5-10 minute de fiecare parte;
* zonele reflexe suprarenale si renale, 5 minute de fiecare parte;
* zonele reflexe limfatice corp superior, 3 minute de fiecare parte;
* zone reflexe ale nasului, 3-5 minute de fiecare parte.

Pentru sinuzitele maxilare acute se pot efectua 2-3 sedinte pe zi, dublandu-se timpii de masaj. De cele mai multe ori, dupa 3-5 zile simptomatologia cedeaza, dar se vor efectua 2-3 sedinte pe saptamana timp de inca 2-3 saptamani.
In sinuzitele maxilare cronice se va practica 1 sedinta pe zi timp de 20-25 zile, apoi se va continua cu 2 sedinte pe saptamana, 20-30 de zile. La nevoie( dureri la apasare in zonele reflexe), vor fi masate si zonele sinusurilor frontale.

Sinuzitele frontale

Au ca simptom principal durerea in regiunea frontala, durere care se intensifica la apasare, suflatul nasului, aplecari ale capului etc., predominand in sinuzitele acute. In general, durerile devin foarte mari dimineata, la 2-3 ore dupa trezirea din somn. In sinuzitele frontale cronice predomina rinoreea unilaterala, durerea este suportabila, dar se exacerbeaza in obstructia canalului fronto-nazal.

Sanatate prin masaje

2008-03-09T10:02:00.000-07:00

RINITELE

Rinita acuta(raceala,guturaiul sau coriza) apare de obicei in sezonul rece avand cauza virotica ce se poate complica microbian.
Semne clinice:
- stranut;
- secretie nazala seroasa, apoi muco-purulenta;
- usturimi in nas;
- pierderea temporara a mirosului( anosmie);
- stare generala rea( eventual stare febrila);
Netratata, rinita poate da complicatii: sinuzite, otite, traheobronsite etc.

Rinita cronica este favorizata de cauze locale, substante iritante sau fum, praf etc. Bolnavii au nasul infundat si mirosul diminuat.

Rinita alergica este boala inflamatorie a mucoasei nazale declansata la contactul cu factorii alergeni: polen, praf de casa, praful de detergenti, faina etc. Rinitele alergice pot fi periodice, aperiodice si sezoniere.
Simptomele clinice: nas infundat (congestiv), stranut in salve, secretie si prurit nazal, lacrimare, oboseala, tuse, iritabilitate.
Masuri preventive: depistarea alergenului iritant si evitarea contactului cu acesta.

Zona reflexa pentru nas se gaseste pe ambele degete mari de la picioare in partea latero-interna.

Schema de masaj

* zona reflexe nas
* zona reflexe suprarenale
* zona reflexe paratiroidiene
* zone rinichi, uretere, vezica urinara
* zone limfatice corp superior

In scopul stoparii starii inflamatorii alergice si pentru cresterea potentialului de aparare a organismului, se recomanda:
* infuzie de busuioc, 2-3 cescute pe zi baute cu inghitituri mici ( eventual inhalatii);
* infuzie din frunze de patrunjel 2-3 cescute pe zi;
* infuzie din fructe de maces, paducel, 2-3 cescute pe zi;
* infuzie din 'cuisoare' sau 'scortisoara' 2-3 cescute pe zi avand un puternic efect antivirotic.
* In rinitele alergice: infuzie de coada soricelului, trei-frati-patati si mai ales urzica care are un puternic caracter antialergizant ( se pot face si inhalatii).
Pentru cresterea puterii de aparare a organismului sunt indicate spalaturile generale cu apa rece si otet, 'mantaua spaniola' de 2 ori pe saptamana, mersul descult prin roua, apa raului.

Probleme cu sinusurile

2008-03-08T03:41:00.001-08:00

Stimularea meridianelor energetice - Shizuto Masunaga , pag. 260

...Pe langa faptul ca sunt nevoite sa respire pe gura din pricina congestiilor nazale cronice, persoanele care au probleme cu sinusurile simt adesea o senzatie de greutate in cap. Aceasta duce la o memorie incetosata, un sentiment de melancolie si o pierdere a motivatiei in munca sau studiu. Tratamentele specialistilor otorinolaringologi sunt eficiente doar pe scurt timp si adesea este necesara o interventie chirurgicala pentru rezolvarea problemei esentiale. Pe de alta parte, luarea deciziei de a suferii o asemenea interventie nu este deloc usoara fiindca de obicei problema reapare si dupa operatie. Pana si specialistii au necazuri in vindecarea acestei afectiuni in care puroiul se acumuleaza in sinusuri si cauzeaza reducerea simtului olfactiv, precum si a sensibilitatii laringelui din pricina respiratiei permanente pe gura. Iata asadar o ocazie de imbunatatire a starii intregului corp prin practicarea de exercitii de imagistica ( exercitii de yoga-n.n.). Dupa ce problema sinusurilor a fost ameliorata, este posibil ca o persoana sa constate ca i s-a modificat intreaga mentalitate despre viata.
Printre persoanele cu probleme ale sinusurilor starea cea mai raspandita este kyo( a meridianului Intestinului Gros) - jitsu ( a meridianului Stomac); ele manifesta tendinta spre polifagie, in ciuda unei functionari necorespunzatoare a stomacului, si evita efortul fizic, mai ales la nivelul picioarelor. Cei care au probleme cu sinusurile datorita unei constitutii alergice apartin de obicei tipului kyo ( al Intestinului Gros)- jitsu ( al Ficatului), iar probleme este frecvent o alimentatie necorespunzatoare, cu consum excesiv de carne si oua. Un alt tip predispus la probleme cu sinusurile este kyo ( al Splinei)- jitsu ( al Vezicii Urinare); persoanele apartinand acestui tip sunt nervoase, anxioase si au obiceiul de a rontai permanent cate ceva. Factorul comun in majoritatea problemelor cu sinusurile este lipsa de exercitii complexe pentru intregul corp. Se creeaza un cerc vicios, pentru ca exercitiile nu sunt efectuate din cauza dificultatii respiratiei. Practicand respiratia imagistica ( sau respiratia yoghina completa-pranayama n.n.) la care inspiratia este lenta si expiratia complet pe gura, se pot aborda cu mai multa usurinta exercitii complexe pentru intregul corp.

Rinita si sinuzita

2008-03-08T02:54:00.000-08:00

Am gasit urmatoarele in cartea Minienciclopedie de medicina naturista de prof.yoga Gregorian Bivolaru
RINITE(=inflamatii ale mucoasei nazale)(vezi si guturai):apa de mare, busuiocul,ciubotica-cucului, cretisorul, eucaliptul, izma, lamaile, lamiioara, maghiranul, mierea, pelinul, pirul, propolisul, ridichiile rosii,salcia,salvia,silnicul,silurul,socul,sovirful,teiul,tintaura.
RINITE CRONICE CATARALE(=inflamatia cronica a mucoasei nazale caracterizata prin catar de hipersecretie si manifestata clinic prin: tulburari respiratorii, secretie abundenta de mucus, tulburari de fonatie(voce nazonata)):cimbrisorul,cimbrul de gradina,levantica,musetelul,rosmarinul.
RINORAGII(=hemoragii nazale): apa rece(comprese),cimbrisorul,coada-calului,rachitanul.
RINOSINUZITE(=complicatie a rinitelor, generand inflamatia mucoasei sinusurilor fetei): cerentelul,coada soricelului,musetelul,rachitanul,salvia,trei-frati-patati.
RINOSINUZITE ALERGICE(=rinosinuzite avand drept etiologie factori ce declanseaza o reactie alergica): coada-soricelului,trei-frati-patati.
RINOFARINGITA(=infalamatia portiunii superioare a faringelui): algele marine, nucile.
SINUZITA(=inflamatia sinusurilor fetei): baile cu apa de mare,bitterul suedez,cura cu otetul de mere, eucaliptul, lamiile, lamiioara, mirtul, ridichiile rosii, varza.
SINUZITA INCIPIENTA( sinuzita care se afla intr-o faza de inceput): usturoiul

Confortul psihic

2008-03-07T11:54:00.000-08:00

lipsa mirosului

Anosmia

altele

vezi introducere, generalitati

elemente yoga

2008-03-07T11:49:00.001-08:00

cand este desfundat nasul

Calitatea mucusului

2008-03-07T11:47:00.000-08:00

peioada zilei-noptii
culoarea
consistenta
abundenta

Factori care ajuta la desfundarea nasului

2008-03-07T11:43:00.000-08:00

exercitii
mirosuri
caldura
mancarea
apa rece pe sale
meditatia!
perioada zilei-in legatura cu activarea unor meridiane?
pozitia culcat lateral

Sistemul limfatic

2008-03-07T11:42:00.000-08:00

descriere detaliata

Sistemul endocrin

2008-03-07T11:40:00.000-08:00

epifiza
hipofiza
tiroida
timus
suprarenale
ovare
testicule
intestinul subtire

Sistemul Nervos

2008-03-07T11:38:00.000-08:00

simpatic parasimpatic
somatic vegetativ
altele

Procedee de purificare

2008-03-07T11:34:00.000-08:00

oshawa
postul
cure

Imagini si explicatii

2008-03-07T11:32:00.000-08:00

imagini despre sinusuri
lucruri de stiut despre sinusuri
teorii, explicatii

Plante medicinale

2008-03-07T11:27:00.000-08:00

menta
calmante
inhalare
enciclopedia naturista

Despre medici

2008-03-07T11:24:00.000-08:00

fiind o boala ascunsa nu se depisteaza usor
pacientul nici nu stie ca-i bolnav
mania deviatiei de sept
altele

Exercitii - nu neaparat yoga

2008-03-07T11:21:00.000-08:00

haltere
aparat de alergat
flexor
are ca efect dilatarea orificiilor

Picaturi nazale

2008-03-07T11:16:00.000-08:00

Bixtonim
Olynth
Rinofug
Apa de mare
altele

Importanta meridianelor

2008-03-07T10:52:00.001-08:00

Dupa cum se vede, zona sinusurilor este locul de intalnire a meridianelor.
Sunt 6 meridiane care se 'intersecteaza' aicia.(daca am considera si polaritatea stanga-dreapta avem 12 meridiane)
Trei pornesc de la degetele mainilor( stanga si dreapta) ajungand in zona capului iar trei pornesc din zona capului(stanga si dreapta) ajungand-dupa ce traverseaza intregul corp de sus in jos- pana la degetele picioarelor.
Trebuie amintit si meridianul vasul guvernor care pornind de la baza trunchiului se continua de-a lungul coloanei ajungand in zona de fata a capului.
Concluzia este ca orice boala sau dezechilibru energetic al organismului se va reflecta si in biologia-starii de sanatate-a sinusurilor.

Yang si Yin in yoga

2008-03-07T01:01:00.000-08:00

CELE 12 TEOREME ALE PRINCIPIULUI UNIC ÎN PRACTICA YOGA
1. Aspectul solar (+, masculin, YANG) şi aspectul lunar (-, feminin, YIN) sunt cei doi poli ai lumii
fenomenale produsă de infinitul UNU sau UNICUL polarizabil.
2. Aspectul solar (+, masculin, YANG) şi aspectul lunar (-, feminin, YIN) sunt amândouă produse în mod
continuu de Infinitul centrifug.
3. Aspectul solar (+, masculin, YANG) este centripet,
aspectul lunar (-, feminin, YIN) este centrifug.
Aspectul solar (+, masculin, YANG) şi aspectul lunar (-, feminin, YIN) produc împreună energie şi orice
fenomen.
4. Soarele atrage Luna, Luna atrage Soarele, plus atrage minus, minus atrage plus, femininul atrage
masculinul, masculinul atrage femininul, YIN atrage YANG, YANG atrage YIN.
5. Forţa de atracţie este totdeauna proporţională cu diferenţa de polaritate a aspectelor lunar (-, feminin,-
YIN) şi solar (+, masculin, YANG).
6. Aspectul lunar (-, feminin, YIN) respinge aspectul lunar (-, feminin, YIN). Aspectul solar (+, masculin,
YANG) respinge aspectul solar (+, masculin, YANG). Forţa de respingere sau de repulsie este invers
proporţională cu diferenţa de polaritate dintre aspectul lunar (-, feminin, YIN) şi aspectul solar (+,
masculin, YANG).
7. Toate fenomenele şi manifestările sunt efemere. Proporţiile lor de aspect lunar (-, feminin, YIN) şi
aspect solar (+, masculin, YANG) variază în mod continuu.
8. Nimic nu este în totalitate aspect lunar (-, feminin, YIN) şi nimic nu. este în totalitate aspect solar (+,
masculin, YANG). Fiecare fenomen, element sau fiinţă implică polaritate.
9. Nu există nimic neutru în afara Supremului Absolut. Există întotdeauna aspect lunar (-, feminin, YIN)
sau aspect solar (+, masculin, YANG) în exces.
10. Marele aspect lunar (-, feminin, YIN) atrage micul aspect lunar (-, feminin, YIN). Marele aspect solar
(+, masculin, YANG) atrage micul aspect solar (+, masculin, YANG).
11. În cazul manifestărilor extreme, aspectul lunar (-, feminin, YIN) produce aspect solar (+, masculin,
YANG), iar aspectul solar (+, masculin, YANG) produce aspect lunar (-, feminin, YIN).
12. Toate corpurile fizice sau structurile sunt aspecte solare (+, masculin, YANG) la centru şi lunare (-,
feminin, YIN) la periferie sau la margine.

Meridiane

2008-03-06T23:20:00.000-08:00

Meridianele (acupunctura) care au legatura cu zona capului implicit si al sinusurilor
A.
meridiane care pornesc de la degetele mainilor si ajung in zona capului
1. Trei Focare

Simptome: inflamatii dureroase ale gatului,transpiratie,termoreglare deficitara,probleme cu circulatia sanguina,perturbarea circulatiei sistemului limfatic,slabirea sistemului imunitar,alergii,retinerea de lichide si toxine in organism,grija excesiva pentru propria persoana,lipsa amabilitatii si a bunavointei.

2. Intestin gros

Simptome:

3. Intestin subtire

B.
meridiane care pornesc din zona capului si ajung pana la degetele picioarelor
1. Vezica biliara

2. Stomac

3. Vezica urinara

C.
meridianul Vas Guvernor: porneste de la baza trunchiului si ajunge in zona capului
Toate aceste meridiane sunt de tip Yang

Chestionarul SF-36 folosita in evaluarea starii de sanatate

2008-03-06T10:16:00.000-08:00

PF
limitarea activitatii fizice precum plimbatul,sportul,scaldatul
RP
probleme la locul de munca sau in activitatea cotidiana produse de boala
BP
intensitatea durerii fizice sau limitarile induse de durere
GH
perceptia propriei stari de sanatate
VT
nivelul de energie
SF
masura in care starea de sanatate interfereaza cu viata sociala normala
RE
probleme in activitatea cotidiana produse de tulburari in sfera emotionala
MH
statusul sanatatii mentale

Calitatea vietii in sinuzita cronica

2008-03-06T09:31:00.000-08:00

Un grup de cercetatori americani au creat un chestionar ( numit SF- 36, Medical Outcome Study Short-form 36-Item Health Survey) care reflecta cu acuratete starea generala de sanatate si contine 36 de intrebari.
S-a demonstrat ca pacientii cu sinuzita cronica prezinta modificari marcate ale starii de sanatate generala, puse in evidenta prin alterarea scorului obtinut la chestionarul SF-36.
http://rinosinuzita.blogspot.com/2008/03/chestionarul-sf-36-folosite-in.html
Desi sinuzita cronica este o afectiune foarte raspandita, nu este cunoscut impactul pe care il exercita asupra calitatii vietii in general si asupra starii de sanatate generala a pacientului. Aceste studii asupra calitatii vietii confirma parerea generala conform careia, suferinta pacientilor cu sinuzita cronica este mult mai cuprinzatoare decat pot exprima simptomele specifice.
Suprinzator a fost constatarea influentei negative pe care sinuzita cronica o exercita asupra integrarii normale in societate a acestor pacienti. In cateva domenii componente ale starii de sanatate generala, sinuzita cronica se dovedeste mai debilitanta chiar decat angina pectorala, insuficienta cardiaca, BPCO, lombalgia sau sciatica. Deoarece au fost exclusi pacientii cu afectiuni asociate, precum astmul bronsic, diferentele observate reflecta handicapul generat exclusiv de sinuzita cronica.
Influenta majora a sinuzitei cronice asupra calitatii vietii si a starii generale de sanatate, demonstrate in acest studiu, are implicatii majore din perspectiva sanatatii publice. Se poate presupune ca acest grup populational necesita resurse mari pentru ingrijirea de specialitate, iar incapacitatea temporara de lucru generata este semnificativa.

Rinosinuzitele

2008-03-06T09:03:00.000-08:00

Sinuzita a devenit o importanta problema de sanatate publica in tarile dezvoltate; in anul 1933, o ancheta desfasurata la nivel national nord-american asupra pacientilor tratati in regim de ambulator a demonstrat ca sinuzita este afectiunea cronica cel mai frecvent intalnita, incidenta ei depasind-o pe cea a artritei sau chiar a hipertensiunii. Intre anii 1985 si 1992, sinuzita a reprezentat in SUA a cincea cauza pentru care sunt prescrise antibiotice in medicina de ambulator.